Gestiunea Stocurilor

Cap. 1. ROLUL SI IMPORTANBA STOCURILOR

Problematica stocurilor a aparut pe fondul unor intense framântari de

creare si dezvoltare a marii industrii care a generat multiplicarea punctelor de

producCie si de consum, dispersarea pe teritorii întinse a acestora, cresterea

continua si nemaiîntâlnite a circulaCiei marfurilor. S-a manifestat mai întâi ca

practica, iar mai apoi ca teorie stiinCifica, facându-se astfel trecerea de la

forma involuntara la forma constienta, deliberata, cuprinzând domenii si

activitaCi tot mai diverse. Ca urmare, s-a dezvoltat o bogata literatura privind

gestiunea stiinCifica a stocurilor, au fost create modele matematice proprii

proceselor de stocare.

O prima forma de determinare stiinCifica a stocurilor este identificata de

profesorii G.Hadley si T.M. Whitin, în anul 1915. Ulterior modelul a fost

preluat si dezvoltat de R.H. Wilson, motiv pentru care în literatura economica

este cunoscut sub denumirea de „formula lui Wilson”.

Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat în jurul anilor’30,

prin elaborarea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a

constituit treptat într-un instrument principal de conducere economica,

favorizând luarea deciziilor, nu numai în derularea procesului de

aprovizionare tehnico-materiala, ci a întregii activitaCi.

Prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc

aparCine economistului american F.E. Raymond „Quantity and Economy in

Manufacture”, aparuta la New York, în anul 1931.

Astazi, gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluzând atât

probleme de dimensionare, de optimizare a amplasarii în teritoriu, de reducere

a cheltuielilor de stocare, cât si probleme de depozitare, de structura

sortimentala, conservare, redistribuire, mod de utilizare tec.

Analiza procesului de stocare, a legitaCilor si acCiuni factorilor care

guverneaza acest proces au permis determinarea cailor, mijloacelor si

formelor de constituire, utilizare, dimensionare si funcCionare a stocurilor care

au devenit astfel, un instrument important în conducerea stiinCifica a activitaCii

economice, în cresterea eficienCei acesteia.

Asadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecCia

unor zone de interinfluenCe si de acCiuni comune, determinând modelari si

optimizari parCiale si iterative, în vederea realizarii obiectivului primordial al

gestiunii financiare a unitaCii patrimoniale, acela de a-si maximiza valoarea cu

un minim efort.

Cap. 2. POLITICA STOCURILOR DE MARFURI

Politica de stocuri reprezinta un mijloc important prin care comerCul

realizeaza rolul sau de intermediar între producCie si consum, problematica

stocajului de marfuri în comerC având o deosebita importanCa.

Formularea politicii referitoare la stocuri presupune înCelegerea rolului

stocurilor în cadrul firmei. Cunoasterea tipurilor de costuri asociate stocurilor

este, de asemenea, o condiCie esenCiala pentru echilibrul sistemului logistic.

2.1. Principalele categorii de stocuri de marfuri

Exista posibilitatea adoptarii unui sistem de clasificare a stocurilor de

marfuri în funcCie de o serie de criterii, precum locul stocarii, perioada în care

sunt identificate stocurile, caracterul si destinaCia acestora, de nivelul atins de

ele în procesul de reînnoiere, dar si de alte asemenea criterii.

a) Astfel dupa participarea stocurilor la procesul de circulaCie a

marfurilor, acestea pot fi grupate în stocuri active si stocuri pasive.

- Stocul activ reprezinta cantitatea de marfuri atrasa, consumata în

procesul de vânzare si care asigura continuitatea desfacerilor. În literatura de

specialitate, aceasta categorie de stocuri este cunoscuta si sub denumirea de

stocuri curente.

- Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea ramasa dupa vânzare, fiind

de fapt echivalentul stocului de siguranCa. Desigur, stocul se reînnoieste în

permanenCa, natura pasiva fiind formala, reprezentând doar o stare.

b) În funcCie de locul stocarii, se disting:

- stocuri aflate în depozitele întreprinderii (producatoare, cu ridicata, cu

amanuntul);

- stocuri aflate „pe drum” (în curs de aprovizionare sau sosite si

nerecepCionate);

- stocuri sosite fara factura;

- stocuri livrate dar nefacturate;

- stocuri facturate dar nelivrate;

- stocuri aflate la terCi.

O asemenea clasificare scoate în evidenCa drumul pe care îl parcurg

marfurile în procesul distribuCiei lor.

c) În activitatea de planificare a stocurilor