Introducere în Publicitate

1. PRELIMINARII

1.1. BAZELE TEORETICE ALE PRACTICII RELATIILOR PUBLICE

Majoritatea lucrarilor de specialitate din domeniu subliniaza ca RP sunt, în primul rând, o activitate practica si anume, o practica de comunicare, astfel ca, pentru însusirea acestei practici sunt suficiente cunoasterea unor strategii si tehnici specifice, însotite de formarea unor deprinderi (cum ar fi, de exemplu, cele de comunicare interpersonala, tehnicile de negociere sau chiar look-ul personal). Acest lucru este doar în parte adevarat. Pentru ca este foarte clar ca atât strategiile si tehnicile, cât si deprinderile sunt consecinta valorificarii specifice domeniului a unor teorii - în cazul nostru, filosofice, culturale, sociologice si mai ales psihologice, semiotice si lingvistice, la care se pot adauga multe altele, pentru ca RP sunt prin excelenta interdisciplinare - teorii care, asa cum pare a fi opinia majoritatii lucrarilor de specialitate, nu trebuie sa fie neaparat cunoscute agentului RP, un practician înarmat cu o metodologie precisa, desprinsa din abstractul teoretic. Exista o lista de discipline, fiecare urmând sa adauge domenii, potrivit specializarii preferate. Totusi parcurgerea unor discipline este, obligatorie. Aceste discipline sunt:

- Conducere auto;

- Cunoasterea meseriilor;

- Documentaristica si tehnici de informare;

- Drepturile omului si Bioetica;

- Istoria României,

- Legislatie publica,

- Limbi straine;

- Management informational;

- Mijloace de comunicare;

- Retorica si prezentare în public;

- Organizarea si conducerea întreprinderii de stat si private;

- Sociologie;

- Teoria jocurilor si a negocierii;

- Utilizarea calculatoarelor.

Acestora, autorii le mai adauga înca 16 discipline, dintre care nu lipsesc

- Dreptul,

- Istoria religiilor

- Politologia.

Oricine trebuie sa recunoasca necesitatea unui fond, nu atât solid, cât divers, de cunostinte în pregatirea agentului RP. Agentul RP nu trebuie sa ramâna numai un simplu "executant" al proiectelor unor savanti, care si-au asumat doar ei sarcina de a elabora niste instrumente, ci are dreptul si obligatia de a cunoaste, macar în general, care sunt principalele aspecte ale bazelor teoretice ale profesiunii sale. Aceasta conditie este nu "mai buna", ci "mai eficienta", pentru ca îi confera practicianului o anumita siguranta, desi auzim de multe ori ca nu este nevoie sa cunosti principiul telefonului ca sa-l poti utiliza. Daca dorim ca practicianul RP sa ajunga, concomitent cu prestatia sa, un creator cu idei originale este absolut necesar ca el sa fie înarmat cu informatiile esentiale din domeniile care au "alimentat" principiile propriei sale activitati.

CE SUNT RELATIILE PUBLICE?

- RP sunt o forma specifica de comunicare interumana. Când spunem "specifica" întelegem ca exista trasaturi particulare care diferentiaza RP de alte forme de comunicare si în special de jurnalistica.

- RP sunt o forma specifica de persuasiune. Si propaganda si publicitatea (Advertising) sunt forme de persuasiune. RP se diferentiaza de ele, pentru ca nu se manifesta "agresiv", cel putin în aparenta.

- RP formeaza, promoveaza si mentine imaginea unei organizatii. Cuvântul imagine este un cuvânt-cheie în PR si chiar s-ar putea spune ca este principalul lor obiect de activitate. Departamentul sau agentia PR este "vocea" organizatiei.

- RP nu vinde, profitul sau consta în bunavointa publicului. Scopul esential al comunicarii PR este câstigarea simpatiei publicului pentru organizatia pe care o serveste. În felul acesta departamentul sau agentia PR este, în acelasi timp, si "urechea" organizatiei.

- RP sunt un mediator între o organizatie si publicul sau existent sau potential. PR prelucreaza mesajul brut al organizatiei, potrivit asteptarilor si preferintelor publicului.