Marketing Agroalimentar

I . Dileme ale europenizarii politicii de dezvoltare agroalimentara -implicatii pt Romania-

1. Obiective. Cadrul conceptual

Proces extrem de complex integrarea in structurile UE presupune o serie de provocari carora statele central si est europene sunt nevoite sa le raspunda.

Una din fatetele procesului mentionat o constituie adoptarea pe plan national a politicilor si structurilor institutionale in vederea institutionalizarii lor cu ceea ce exista la nivel comunitar

Desigur realizarea unui astfel de obiectiv este o conditie fara de care dobandirea calitatii de membru a UE este imposibila

Eforturile intreprinse de statele care aspira la calitatea de membru al UE sunt insotite atat de benefici cat si de posturi cu o rezultanta nu intotdeauna usor de anticipat.

Procesul de asimilare de catre noii membrii ai UE, a politici comunitare de dezvoltare rurala va fi privit printr-una dintre acceptiunile conceptului de europenizare.

Desi se bucura de o raspandire tot mai larga incepand cu perioada anilor ’90 conceptul de europenizare nu este cuprins intr-o definitie unanim acceptata in literatura de specialitate.

Majoritatea abordarilor asupra europenizarii se caracterizeaza prin analizarea efectelor pe care le produce la nivel national adoptarea unei politici comunitare.(ex :politica agricola comuna PAC)

Europenizarea poate fi vizibila in oricare dintre statele candidate aflate in perioada de preaderare.

Armonizarea dintre legislatia nationala si cea comunitara precum si transformarile institutionale preced momentul devenirii membru cu drepturi depline al UE, totusi mai ales in aceasta etapa premergatoare procesul se desfasoara intr-un singur sens.

Statele candidate sunt nevoite sa adopte ceva ce exista in interiorul UE fara a se implica cel putin formal in luarea decizilor.

Singurele amendamente le pot obtine pe calea negocieriilor de aderare insa puterea lor de influenta este limitata, prin urmare presiunea externa este mare, mai mare decat in cazul statelor din interiorul UE

Un alt aspect specific al aplicarii conceptului de europenizare asupra statelor candidate la UE il constituie posibilitatea ca aceasta presiune sa fie aplicata asupra unui loc gol, este cazul Romaniei care pana la finele anilor 90 nu avea o politica de dezvoltare rurala

Adaptarea nationala (vazuta ca variabila dependenta)este influentata de mai multi factori. Unul dintre acestia il constituie compatibilitatea politici externe cu necesitatile interne.

Presiunea comunitara este cu atat mai mare cu cat discrepantele dintre nivelul national si cel comunitar cu privire la obiectivele si masurile de politica rurala sunt mai mari.

Atunci cand nu exista un cadru national presiunea externa nu mai este una de adaptare ci una de adoptare, iar nivelul sau este extrem de ridicat.

Succesul implementarii politicii de dezvoltare rurala in statele membre depinde atat de oferta comunitara cat si de cererea nationala

Acordarea sprijinului UE este conditionata de indeplinirea unor crirteri cu un grad de complexitate diferit de la o masura la alta; cu cat criterile care trebuie indeplinite pt obtinerea sprijinului sunt mai numeroase si mai solicitante, cu atat masura respectiva este putin accesibila

In aceasta logica din ansamblul masurilor de dezvoltare rurala se detaseaza prin complexitatea ridicata a criterilor cele agroambientale, dar si cele care presupun investitii (indeosebi investitile subordonate imbunatatirii procesarii si a MK produselor agricole)

Simpla angajare din partea Comisiei Europene a unor fonduri destinate dezvoltarii rurale nu constituie decat primul pas important necesar pt transformarea sectorului rural.

Un alt aspect important este legat de capabilitatea efectiva a destinatarilor unor astfel de fonduri de a le cheltui

Problema utilizari fondurilor comunitare pt diverse obiective a devenit extrem de vizibila la noi. In perioada de pregatire a aderarii la UE

Capacitatea de absortie a fondurilor comunitare are trei dimensiuni

- macroeconomica - definita prin raportarea asistentei externe la PIB-ul statului receptor, responsabilitatea principala revine autoritatilor comunitare care stabileste nivelul alocarilor

- administrativa - definita prin abilitatea autoritatilor publice nationale de a gestiona intregul proces de intermediere a resurselor financiare de la sursa finantatoare (U.E) la benficiarii finali (persoane fizice si juridice)

- financiara - definita prin posibilitatea statului de a cofinanta programele de dezvoltare rurala a tarii

Optiunile noilor state membre a planurilor nationale de dezvoltare rurala (PNDR)

In planul politicii de dezvoltare rurala pt noile state membre UE europenizarea a fost sinonima cu construirea pe un loc gol.

O astfel de situatie a presupus pe de o parte introducerea unor masuri specifice, iar pe de alta parte construirea aparatului institutional necesar pt implementarea acestor masuri

Un pas important pt apropierea de structurile europene din domeniul rural l-a reprezentat introducerea programului SAPARD in statele candidate la UE.

Una din conditile accederii la fondurile comunitare a constituit-o elaborarea unui plan de dezvoltare rurala care trebuia aprobat de Comisia Europeana.

Pentru multe din statele central si est europene o astfel de cerinta a reprezentat primul exercitiu de planificare rurala

Repozitionarea programata a fondurilor SAPARD releva ca in ciuda diferentelor structurale statele candidate au facut o serie de alegeri similare astfel:

- ele au alocat o parte importanta a banilor (de cel putin 50 %) catre investitile din exploatatile agricole si imbunatatirea procesarii si a MK produselor agricole, cu alte cuvinte statele candidate s-au orientat preponderent catre dimensiunea cresterii competitivitatii fermelor agricole.

Pe al doilea loc ca importanta in alegere se afla alte doua masuri care indeplinesc o functie teritoriala