Marketing Turistic

Definitia turismului

Calatoriile si turismul reprezinta, în esenta, o piata pe care se manifesta cererea consumatorilor pentru o mare varietate de produse si servicii. Aceasta piata prezinta un interes deosebit în majoritatea tarilor, interes datorat ritmului sau de crestere si dimensiunilor actuale, potentialului sau de crestere viitoare, contributiei sale la dezvoltarea economica exprimata în termeni de investitii, locuri de munca create si venituri, efectelor sale asupra comunitatilor-gazda precum si impactului asupra mediului înconjurator. Unele din aceste efecte sunt pozitive, altele sunt fara îndoiala negative si daunatoare. Marketingul este un subiect de preocupare majora pentru activitatea de turism întrucât el este principalul instrument de influentare a dimensiunilor si componentelor acestei uriase piete.

Definirea turismului pentru scopurile acestui curs pleaca de la clasificarile de baza adoptate în 1963 si 1968 de OMT si utilizate în majoritatea statelor din lume. Aceasta clasificare utilizeaza drept criterii 1). motivul si 2). durata sejurului (voiajului).

1) Motivul sejurului ne ajuta sa distingem grupurile de calatori care fac si care nu fac parte din categoria turistilor.

a) Nu fac parte din categoria turistilor: muncitori straini, imigrantii, nomazii, refugiatii, pasagerii în tranzit precum si persoanele care presteaza o munca remunerata în spatiul avut în vedere: diplomati, atasati militari, alti membri ai ambasadelor sau consulatelor etc.

b) Fac parte din categoria turistilor persoanele care calatoresc în scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor si a prietenilor, afaceri, motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje s.a.m.d.

În categoria turistilor mai sunt inclusi: strainii nonrezidenti, nationalii rezidenti în afara, membrii echipajelor mijloacelor de transport strainecare apeleaza la serviciile de cazare si masa din locul respectiv precum si vizitatorii de scurta durata.

OMT a propus clasificarea în sase grupe a turistilor, dupa motivul sejurului, astfel:

a) timp liber, odihna, vacante

b) vizitarea rudelor si prietenilor

c) afaceri, motive profesionale

d) tratament medical

e) pelerinaj si alte motive religioase

f) alte motive.

În 1968 acelasi OMT a redus aceasta clasificare la trei grupe, în urmatorul mod:

a) turisti propriu-zisi (adevarati) care calatoresc în timpul liber, de placere

b) turisti de afaceri, carora le sunt asimilati toti cei ce calatoresc din motive profesionale

c) alte categorii de turisti în afara de cele doua de mai sus.

2) Durata sejurului (criteriul cazarii peste noapte) serveste la identificarea a doua categorii de vizitatori:

a) excursionisti (vizitatori de o zi)

b) turisti care stau cel putin o noapte în locul vizitat.

Pentru ca o persoana sa fie considerata vizitator într-o tara, ea trebuie sa ramâna în respectiva tara pe o perioada de cel mult un an.

În limbajul curent legat de turism se folosesc o serie de termeni precum: recreere, calatorie, vizita, excursie, partial sinonime, carora specialistii le atribuie totusi sensuri diferite.

Astfel, prin recreere se întelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpul sau liber pentru refacerea capacitatilor sale fizice si psihice. Recreerea se poate realiza si independent de actele de turism.

Calatoria presupune deplasarea unei persoane, pe jos sau cu un vehicul de transport, între doua locuri diferite. Turismul presupune calatoria, dar sfera de cuprindere a calatoriei o depaseste pe cea a turismului.

Principalele variabile care sunt utilizate pentru descrierea unei calatorii sunt:

a) Perioada (sezonul) în care are loc calatoria. Se folosesc de obicei cele patru trimestre ale anului. În cazul în care calatoria depaseste un trimestru, se retine prin conventie data la care calatoria s-a sfârsit. Este uneori util sa distingem calatoriile din weekend de restul calatoriilor.

b) Durata calatoriei. Se folosesc atât zilele cât si noptile ca unitati de masura, numarul de nopti fiind mai mic cu 1 decât numarul de zile.

c) Distanta calatoriei. O posibila clasificare a calatoriilor dupa distanta ar fi:

- 25-49 mile (40-80 km)

- 50-99 mile (81-160 km)

- 100-499 mile (161-800 km)

- 500-999 mile (801-1600 km)

- 1000-1499 mile (1601-2400 km)

- 1500 si peste mile (peste 2400 km).

d) Scopul calatoriei.

e) Modalitatea de transport (masina, autocar, tren, avion, ambarcatiune).

f) Cheltuielile efectuate (transport, cazare, masa, taxe de vizitare, suveniruri, alte cheltuieli).

g) Tipul de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, camping, rulota, casa particulara, casa de vacanta etc.)

Ajungerea unui calator la destinatie sau traversarea granitei unei tari sau regiuni este definita ca fiind o vizita. Vizita se refera în acelasi timp si la actele de turism si la excursii. Excursia este o vizita cu durata de cel mult o zi.