Analiză instituțională

Termenul de comunicare se prezinta sub forma unor multitudini conceptuale cu multiple

ramificatii cuprinzând diverse domenii.

Comunicarea poate astfel sa capete accentele unor definitii lingvistice, psihologice,

psihosociale, filosofice, pedagogice, matematice etc.

Referindu-se la termenul de comunicare, Jean Lohisse1 observa ca „fiecare domeniu al

cunoasterii are definitia sau definitiile lui care accentueaza, dupa caz, schimbul, contactul,

transferul, transportul, energia, informatia...”.

Asadar, fiecare aspect al comunicarii este util în masura investigarii sale, pe arii de

cercetare, din perspectiva domeniului care a generat respectivul aspect.

Comunicarea trebuie privita dintr-o perspectiva temporala, ea incluzând un trecut, un

prezent si un viitor. Este un proces determinat de o perspectiva dinamica, irepetabil si

ireversibil. Fiecare experienta de comunicare este unica, iar doua experiente de comunicare nu

sunt niciodata perfect identice.

Multitudinea studiilor actuale care includ comunicarea pastreaza o viziune aditiva a

fenomenelor dar si o „deschidere” spre alte redimensionari.

În legatura cu termenul comunicare s-au nascut numeroase teorii care stau la baza

stiintelor comunicarii. Într-un studiu din 1976 s-au inventariat cele mai reprezentative definitii

ale acestui concept, numarul lor atingând cifra aproximativa de 126.

1.1 . DEFINITII ALE COMUNICARII

- Comunicarea este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursa catre o

destinatie, folosind un anumit cod si un anumit canal.

- Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli

(de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul).

- „Comunicarea este procesul social al întelegerii oamenilor pe baza vehicularii unei

informatii prin intermediul limbii, mimicii, gesturilor sau al altor sisteme de

semnalizare si tehnice”2.

1 Jean Lohisse, „Comunicarea. De la transmiterea mecanica la interactiune”, Ed. Polirom, Iasi, 2002.

2 Horst Schaub, Karl G. Zenke, „Dictionar de pedagogie”, Ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 43.

2

- „Comunicarea este un proces în care oamenii îsi împartasesc informatii, idei si

sentimente”3.

- „Comunicare: schimb de informatii, de pareri, de gânduri, de mesaje, întelegere,

aparitie si rezolvare de conflicte, munca în comun, contacte si relatii cu ceilalti”4.

- „Comunicarea este dobândirea, transmiterea si atasarea unui înteles informatiei”

(Roberts Hunt).

- „Comunicarea e un transfer deliberat sau accidental al întelesului” (T.K. si M.

Gamble).

R. Ross5 ofera un inventar al definitiilor comunicarii:

- „Comunicarea consta în atribuirea unui sens semnelor..., perceperea întelesului”

(Gary Cronkhite).

- „Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje”

(George Gerbner).

- „Comunicarea îsi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale în

care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifestata de a-i influenta

comportamentele ulterioare” (Gerald R. Miller).

- „Comunicarea este realizarea sociala în comportamentul simbolic” (A. Craig Baird si

Franklin H. Knower).

- „Comunicarea este procesul transmiterii structurii între componentele unui sistem

care poate fi identificat în timp si spatiu” (Klaus Krippendorf).

- „Comunicarea este o functie sociala... o distributie a elementelor comportamentului

sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli... Comunicarea nu este

raspunsul însusi, dar este, într-un mod esential, un set de relationari bazate pe

transmiterea unor stimuli (semne) si evocarea raspunsurilor” (Colin Cherry).

- „Comunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie semnificatie mesajelor

referitoare la comportament” (C. David Mortensen).

- „Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele si oamenii

genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun

sfârsit activitatile sau viata” (Brent D. Ruben).