Extras din curs
Conceptul de comunicare
J.J. Van Cuileburg, O. Scholten, G.W. Noomen, „Stiinta comunicarii”
Definitie: Comunicarea este un proces care din unghiul stiintei comunicarii dispune de patru componente fundamentale: un emitator, un canal, informatie si un receptor. Procesul de comunicare poate fi redat astfel:
emitator - canal - receptor
Esenta procesului este transferul informatiei de la un participant la celalalt. În mod frecvent, circulatia are loc în dublu sens, e bidirectionala – cazul dialogului, o discutie între doua persoane care joaca alternativ rolul de emitator (vorbitor) si receptor (ascultator). Alteori, circulatia informatiei poate avea loc tn sens unic. Este cazul monologului, al cuvântarilor, al comunicarii prin presa, radio su televiziune. Mass-media sunt predominant sisteme unidirectionale de comunicare.
Intentionalitate: Comunicarea nu se încheie o data cu preluarea informatiei. Informatia poate exercita o influenta efectiva asupra opiniilor, ideilor sau comportamentului celor ce o recepteaza. Procesul poarta numele de proces al comunicarii. La acest nivel, comunicarea se aseamana procesului „stimul-reactie”. Acest proces, pentru a apartine comunicarii, trebuie sa fie international. Pentru ca transferul de informatie sa devina un proces de comunicare, emitentul trebuie sa aiba intentia de a provoca receptorului un efect oarecare.
Comunicarea devine un proces prin care un emitator transmite informatie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte.
emitator - canal - receptor efecte
Preview document
Conținut arhivă zip
- Conceptul de comunicare.doc