Încercarea autovehiculelor

Cercetarea experimentalaIntroducere

Definiţie: instrumentul ştiinţific prin care se caută să se aprofundeze cunoaşterea.

Cunoaşterea este scopul ştiinţei: cercetarea de bază caută cunoştinţe fezabile, iar cercetarea aplicată caută cunoştinţe utile. Dacă primul scop al unui om de ştiinţă este cunoaşterea, acesta va consuma cea mai mare parte din timp citind literatura de specialitate, in detrimentul interpretării noilor date de care dispune lumea cercetătorilor. Ştiinţa nu este cunoaştere statică, ci este un proces dinamic de explorare a lumii si de căutare a înţelegerii depline si corecte a ei. Acest mod de a vedea ştiinţa este propriu tuturor oamenilor de ştiinţă, care nu consideră cunoaşterea ca opusul intuiţiei, ci folosesc intuiţia pentru a testa realitatea in modul cel mai productiv.

Etapele investigaţiei

istoric: care este elementul esenţial al metodei ştiinţifice?

Variabile: cum se pot extrage cele mai utile informaţii din datele de care dispunem?

Inducţia si recunoaşterea formei: Dacă nu pot gândi un experiment care să-mi rezolve problema, cum pot transpune problema intr-una îmbunătăţită care să permită efectuarea unui test experimental? Cum mi-aş putea folosi abilităţile pentru a detecta „forma” rezolvării si unde este limita dintre corelaţie si cauzalitate?

Deducţia: Cât de mare este importanţa rolului jucat de deducţie in ştiinţa? Care sunt cele mai frecvente falsuri deductive ce se comit prin deducţii logice?

Tehnicile experimentale: care sunt paşii aparent nesemnificativi ce pot face distincţia între un experiment neconcluziv si un experiment diagnostic?

Etapele investigaţiei (continuare)

Obiectivitatea: Cât de mare e influenţa anticipării asupra observaţiei? In ce mod poate fi interpretata obiectivitatea drept mit? Cum putem obţine cunoştinţe obiective, când fiecare individ este subiectiv?

Evaluarea evidenţei: Când gândesc că am cumpănit raţional evidenţa, cât de subiectiv neintenţionate valori am folosit?

Perspicacitatea: care este obstacolul major asupra perspicacităţii si cum poate fi evitat?

Lumea ştiinţifică: ce factori influenţează interacţiunea oamenilor de ştiinţa între ei si lumea lor cu lumea celorlalţi membri ai societăţii?

Omul de ştiinţă: care sunt caracteristicile esenţiale ale unui om de ştiinţă de succes?

Metoda ştiinţifică – un mit?

“Unitatea ştiinţei, care este uneori pierdută pentru a vedea prin intermediul cufundării în problemele specialistului, este în mod esenţial însăşi unitatea metodei” [Russell, 1938];

Este imposibil de definit o singură metodă ştiinţifică pentru toţi oamenii de ştiinţă; oamenii de ştiinţa si ştiinţele sunt elemente foarte eterogene. Cei mai mulţi filosofi consideră că noţiunea de metodă ştiinţifică trebuie abandonată. „Oamenii de ştiinţa sunt persoane cu temperamente foarte diferite ce executa diferite operaţii in diferite moduri. Unii sunt colectori de date; alţii sunt „clasificatori”; unii au temperament de detectiv, alţii au caracter de explorator; unii sunt artişti, alţii sunt artizani” [Medawer, 1967].

Metoda ştiinţifică – un mit?

O examinare sumară a istoriei ştiinţei arată că metoda „testării si erorii” a rafinat cu succes următoarele elemente ale metodei ştiinţifice moderne:

formarea bazei de date colectate prin teste îngrijit controlate;

- propunerea unor ipoteze verificabile, pe baza datelor, testate obiectiv prin noi experimente aprofundate;

- aprobarea sau respingerea acestor ipoteze.

Metoda ştiinţifică – un mit?

- propunerea unor ipoteze verificabile, pe baza datelor, testate obiectiv prin noi experimente aprofundate;

- aprobarea sau respingerea acestor ipoteze.

Acest mod de abordare ştiinţifică a fost universal îmbrăţişat in secolul al 19-lea şi continuă să fie popular. Mulţi cercetători vor spune ca aceasta descriere e simplistă, dar este justă. Filosofii ştiinţei resping aceasta descriere a metodei ştiinţifice.

Metoda ştiinţifică – un mit?

Filosofii ştiinţei susţin că obiectivitatea este un mit, atâta vreme cât observaţiile experimentale sunt inseparabile de teorii, si că testările ipotezelor cauzează adesea respingerea ipotezelor, in loc să le aprobe. Mai mult, este imposibil de definit o singură metodă ştiinţifică pentru toţi oamenii de ştiinţă; oamenii de ştiinţă şi ştiinţele sunt elemente foarte eterogene. In consecinţă, cei mai mulţi filosofi consideră că noţiunea de metodă ştiinţifică trebuie abandonată.