Transmisii prin Lanț

2. TRANSMISII PRIN LANT [4; 6; 7; 8; 13; 14; 16; 29; 31]

2.1. CARACTERIZARE. DOMENII DE FOLOSIRE

Transmisiile prin lant fac parte din categoria transmisiilor mecanice indirecte si servesc la

transmiterea miscarii si a momentului de torsiune între doi sau mai multi arbori paraleli.

O transmisie prin lant se compune din rotile de lant, lantul  care înfasoara rotile de lant si

angreneaza cu dintii acestora (fig. 2.1)  dispozitive de întindere, dispozitive de ungere si carcase

sau aparatori de protectie.

Lantul este format din zale, articulate între ele, care îi asigura flexibilitatea necesara pentru

înfasurarea pe rotile de lant.

Avantajele transmisiilor prin lant sunt: posibilitatea folosirii într-un domeniu larg de distante

între axe; posibilitatea transmiterii unor momente de torsiune mari; realizarea unor rapoarte de

transmitere medii constante; randament ridicat (· = 0,96...0,98); încarcari relativ reduse pe arbori;

posibilitatea înlocuirii usoare a lantului; posibilitatea transmiterii miscarii la mai multi arbori

condusi; posibilitatea functionarii în conditii grele de exploatare (praf, umiditate, temperaturi

ridicate).

Dintre dezavantajele transmisiilor prin lant, cele mai importante sunt: neuniformitatea

miscarii rotii (rotilor) conduse  ca urmare a înfasurarii lantului pe rotile de lant dupa un contur

poligonal  care produce sarcini dinamice suplimentare, vibratii si zgomot în functionare; uzura

inevitabila în articulatii, care duce la marirea pasului, impunându-se folosirea dispozitivelor de

întindere; necesita o precizie mai ridicata de montare si o întretinere pretentioasa, comparativ cu

transmisiile prin curele.

Transmisiile prin lant se utilizeaza când se impun distante medii între axe, care nu se pot

realiza prin angrenaje si când nu este permisa alunecarea, situatie în care nu pot fi folosite

transmisiile prin curele. Se folosesc în constructia masinilor agricole, de transport (biciclete,

motorete, motociclete) si la unele utilaje (în siderurgie, în constructii etc.).

2.2. CLASIFICAREA SI CARACTERIZAREA LANTURILOR DE TRANSMISIE

Lanturile de transmisie se executa cu pasi mici, pentru reducerea sarcinilor dinamice si cu

articulatii rezistente la uzura, pentru marirea duratei de functionare.

Lanturile cu bolturi (de tip Gall) se executa din eclise si bolturi (fig. 2.2). Eclisele exterioare

1 se preseaza pe bolturile 3, formând cu acestea un cadru, iar eclisele interioare 2 formeaza

articulatii cu bolturile 3 (fig. 2.2, c); capetele bolturilor se nituiesc. Deoarece suprafata de contact în

articulatii este redusa, ceea ce duce la o uzura accentuata, aceste lanturi se recomanda la sarcini mici

Fig. 2.1

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Transmisii mecanice

112

si viteze reduse (v < 0,3 m/s  pentru lanturile cu zale scurte, constructie grea; v < 0,2 m/s  pentru

lanturile cu zale lungi, constructie usoara). Se executa cu joc între eclise, în variantele cu eclise

simple (fig. 2.2, a) sau multiple (fig. 2.2, b).

Lanturile cu bucse (fig. 2.3) se

compun din eclise, bolturi si bucse,

eclisele exterioare 1 fiind presate pe

bolturile 3, iar cele interioare 2 pe

bucsele 4. Din punct de vedere

functional, eclisele exterioare si

bolturile, respectiv eclisele interioare

si bucsele, formeaza elemente

cinematice distincte, articulate între

ele (fig. 2.3, b). Datorita suprafetei de

contact mai mare dintre bolturi si

bucse, aceste lanturi se recomanda la

sarcini medii si viteze sub 3 m/s.

Lanturile cu role (fig. 2.4) se

deosebesc de lanturile cu bucse

datorita rolelor 5, montate liber pe

bucse. Schema functionala din fig.

2.3, b este completata cu role si este

prezentata în fig. 2.4, b.

La aceste transmisii, angrenarea

lantului cu dintii rotilor de lant se

realizeaza prin rostogolirea rolelor pe

flancurile dintilor, frecarea de

alunecare, caracteristica lanturilor cu

bucse, fiind înlocuita cu frecarea de

rostogolire, caracterizata prin pierderi

energetice mult mai mici (randamentul transmisiei creste). Lanturile cu role se folosesc la viteze

mai mari, cu uzuri mai reduse ale dintilor rotilor de lant, decât în cazul lanturilor cu bucse.