Anemii - Generalități

DEFINIŢIE

Anemia reprezintă scăderea nivelului hemoglobinei sub limita inferioară a normalului (12g/dl la femeie şi copil, 13g/dl la bărbat, 14g/dl la nou-născut).

Anemia trebuie deosebită de pseudoanemia prin hemodiluţie care poate apare în urmatoarele circumstanţe: sindroame edematoase, anasarcă (insuficienţă cardiacă, sindrom nefrotic, hipoproteinemie, ciroză hepatică), aport hidric parenteral crescut, splenomegalie voluminoasă cu sechestraţie splenică a elementelor celulare, sarcină. În sens invers, o anemie poate fi mascată de reducerea volumului plasmatic total (cazul hemoragiilor acute).

FIZIOPATOLOGIE

Mecanismele de producere

O anemie se datorează fie insuficienţei de producere medulară (mecanism central), fie reducerii duratei de viaţă a hematiilor prin hemoragie sau distrugere accelerată – hiperhemoliză (mecanism periferic).

Insuficienţa medulară poate fi cantitativă, prin defect al celulelor suşă, interesând numai linia eritroblastică (eritroblastopenie pură) sau toate celulele hematopoietice medulare (aplazie medulară).

Un alt mecanism de producere a anemiilor este eritropoieza ineficientă, situaţie în care eritropoieza aparent activă nu poate asigura un număr adecvat de hematii. Eritropoieza ineficientă sau diseritropoieza poate interesa şi ea numai linia eritrocitară sau toate cele 3 linii medulare. Eritropoieza ineficientă se caracterizează prin contrastul dintre nivelul crescut al eritroblaştilor medulari şi nivelul scăzut al reticulocitelor. Acest mecanism fiziopatologic se întâlneşte în : anemiile microcitare prin carenţă de fier sau alte anomalii de sinteză a hemoglobinei, anemiile macrocitare prin deficit de vitamină B12 sau acid folic, displaziile medulare primitive sau toxice. În toate aceste cazuri nivelul reticulocitelor nu este crescut, ceea ce traduce insuficienţa de răspuns a măduvei la stimularea eritropoietică produsă prin anemie. Se încadrează în clasa anemiilor aregenerative.

Anemiile prin scurtarea duratei de viaţa a hematiilor se datorează pierderii lor masive din circulaţie (hemoragii acute) sau hiperhemolizei lor ( în circulaţie - hemoliză intravasculară sau la nivelul ţesuturilor - hemoliză extravasculară).

În ambele cazuri, măduva normală stimulată prin eritropoietină îşi va creşte productia de 6 până la 8 ori. Această hiperproducţie se va traduce prin creşterea numărului de reticulocite. Aceste anemii se încadrează în clasa anemiilor regenerative.

Mecanismele fiziopatologice ale simptomelor anemice

Singurul semn direct al anemiei este paloarea tegumentelor şi a mucoaselor; celelalte semne depind de gradul anemiei, rapiditatea instalării ei şi adaptarea organismului. Aceste semne sunt martori ai hipoxiei asociată sau nu cu hipovolemie. Hipovolemia apare in hemoragiile acute şi poate duce la stare de şoc cu paloare , tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, tulburare a stării de conştienţă.

Hipoxia este elementul dominant în anemiile cu instalare progresivă întrucât hipovolemia este compensată prin creşterea volumului plasmatic. Semnele clinice sunt cele care arată suferinţa organelor cele mai sensibile la hipoxie: miocard, creier, muşchi.

Adaptarea organismului la anemie se face prin mecanisme compensatorii extra- şi intraeritrocitare. Mecanismele extraeritrocitare sunt: redistribuţia sângelui spre creier, cord, rinichi, creşterea debitului cardiac prin creşterea frecvenţei cardiace (tahicardie, suflu sistolic funcţional), creşterea ventilaţiei pulmonare (polipnee). Ele permit creşterea oxigenării tisulare. Mecanismele de adaptare la nivel intraeritrocitar constau din scăderea afinităţii hemoglobinei pentru oxigen cu eliberare crescută a acestuia la nivelul ţesuturilor.

Anoxia anemică determină o hiperproducţie de eritropoietină cu creşterea eritropoiezei.

La scăderea adaptării şi a toleranţei la anemie contribuie următorii factori: vârsta avansată, afecţiunile cardio-vasculare în special insuficienţa coronariană preexistentă, insuficienţa respiratorie, intensitatea şi rapiditatea instalării anemiei.

CLASIFICARE

Clasificarea cel mai frecvent utilizată se bazează pe parametrii furnizaţi de hemogramă: număr de reticulocite, volum eritrocitar mediu (VEM), concentraţie medie a hemoglobinei eritrocitare (CHEM).

Parametrii VEM şi CHEM se pot calcula după urmatoarele formule:

Hematocrit

VEM = --------------------- x 10 (N=80-100 fl)

Nr. Hematii (mil)

Hemoglobina

CHEM = ------------------- x 100 (N=32-35 g/dl)

Hematocrit

Numărul de reticulocite se corectează astfel: Nr. Ret. corectat = % reticulocite x Ht real

45

Folosind acest număr corectat se calculează indicele de producţie reticulocitar (IPR):

% reticulocite (corectat)

IPR = --------

Timp de maturaţie corespunzător Ht