Calitatea Serviciilor Medicale

INTRODUCERE

Calitatea ca şi concept a fost abordată în diferite domenii de specialitate de către specialişti de-a lungul istoriei.

În definirea conceptuală a acesteia există încă păreri contradictorii. Raţiunea percepţiei diferenţiate sau chiar diferite în zona nivelurilor de calitate rezidă din varietatea multiplă a beneficiarului acestuia respectiv clientul(în mod specific, pacientul).

Organizaţiile sunt rezultatul menţinerii unei stări de echilibru în condiţiile constrângerilor interne şi externe pentru obţinerea profitului. Organizaţiile îşi concentrează strategiile manageriale astfel încât eforturile să fie focalizate pe client, pe satisfacerea cerinţelor şi nevoilor acestora în condiţiile în care încrederea actorilor interesaţi în realizarea produsului să fie demonstrată de asigurarea calităţii.

Tot mai multe organizaţii şi un număr mereu în creştere de produse/servicii sunt în competiţie pentru a câştiga o poziţie pe piaţa europeană. Pe pieţele Europei vor avea succes numai cei care implementează în cadrul organizaţiei sisteme de managementul calităţii având ca referinţă standardul ISO 9001-2000.

Datorită legii Uniunii Europene de responsabilitate juridică pentru produs / serviciu care deja a fost adoptată ca lege naţională în multe state membre ale Uniunii, organizaţiile prestatoare de servicii sunt mai mult sau mai puţin obligate să asigure sisteme de Managementul Calităţii cu înregistrări corespunzătoare, probatorii cu caracter obiectiv în scopul de a putea furniza în justiţie dovezile necesare examinării dacă este cazul. Managerii vor fi obligaţi să implementeze , să menţină şi să îmbunătăţească continuu sistemele de managementul calităţii fiind obligaţi să-şi certifice sistemul implementat.

Realizarea calităţii presupune folosirea de standarde în toate cele teri componente descrise de Donabedian:standarde privind resursele, procesul, procedurile şi cele legate de îngrijire şi standardele de rezultat. Standardele traduc calitatea în termeni operaţionali. Ele stabilesc nivele minime, de excelenţă sau intervale de compatibilitate a performanţei.

Sistemul de sănătate este un ansamblu de elemente şi relaţii care influenţează starea de sănătate a indivizilor şi comunităţii.

Sistemele de îngrijiri de sănătate reprezintă doar un subsistem al sistemului de sănătate şi cuprinde subansamble utilizate în combinaţii variabile pentru a produce îngrijiri şi servicii care au drept scop îmbunătăţirea sau menţinerea stării de sănătate.

Nevoia îngrijiri de sănătate reprezintă diferenţa dintre starea de sănătate prezentă şi cea ideală, dezirabilă. După constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii "fiecare individ are dreptul la cea mai bună sănătate posibilă".

Colaborarea între Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii a dus la realizarea unor concepte referitoare la calitatea serviciilor medicale. Acestea sunt folosite de statele membre pentru elaborarea strategiilor proprii de control şi asigurarea a serviciilor medicale. Datorită valorilor sociale şi a consumului de servicii de sănătate apare importanţa asigurării calităţii serviciilor medicale furnizate prin aplicarea principiilor ce stau la baza conceptului de management al calităţii în sănătate publică.

În mod punctual, în cadrul serviciului de chirurgie standardele de calitate pot fi evaluate în cadrul standardului de rezultat prin analiza infecţiilor nosocomiale.

CAPITOLUL I

TERMINOLOGIE . DEFINIREA CONCEPTULUI DE CALITATE

1.1.DEFINIREA CALITĂŢII CA TERMEN GENERAL

Preocuparea pentru calitatea produselor realizate este străveche, începuturile înfiripării în conştiinţa oamenilor a semnificaţiei utilităţii obiectelor utilizate datând din perioada timpurie a epocii primitive.

Odată cu apariţia comunităţilor umane şi cu diversificarea relaţiilor dintre oameni, se dezvoltă şi semnificaţiile conceptului de calitate iar modul de şedere a acesteia se face în cadrul relaţiei producător - piaţă de desfacere -utilizator direct.

Apariţia aşezărilor construite (case, turnuri, piramide, cetăţi, oraşe etc), şi a mijloacelor de transport, diversificarea rapidă a mărfurilor şi relaţiile de schimb ale acestora, apariţia apoi a structurilor organizate de producţie a mărfurilor (manufacturi antice, ateliere, bresle) şi a căilor comerciale de transport şi desfacere a mărfurilor, fac ca treptat să apară reglementări, tehnici şi metodologii specifice (de multe ori confidenţiale) de realizare şi comercializare a produselor .

Aprecierea calităţii în acest context se făcea prin utilizarea diverselor mijloace de verificare şi măsurare iar la criteriile de apreciere precizate anterior se adaugă uneori şi gradul de conformitate al produselor realizate cu mărimile, instrucţiunile sau reglementările stabilite. Este apreciată şi măiestria artizanală i meseriaşilor.