Cursuri BTK

Curs I

KINETOLOGIA MEDICALĂ

1. OBIECTUL DE STUDIU

Kinetologia medicală este o ştiinţă biologică interdisciplinară, care se ocupă exclusiv cu studiul mişcarii corpului omenesc, a elementelor anatomo-functionale care concură la realizarea acesteia şi a modalităţilor de corectare şi/sau compensare a perturbarilor reversibile, parţial reversibile sau ireversibile.

Interdisciplinaritatea kinetologiei medicale este asigurată de elementede anatomie, biomecanica, cibernetică, fizică, biochimie, fiziologie, psihologie etc, pe baza cărora elaborează o metodologie specifică pentru cercetarea ştiinţifică.

Kinetologia medicală este o ştiintă complexă, care implică:

1) un sistem de cunoştinţe proprii şi derivate, care favorizează utiliza¬rea unui limbaj adaptat comunicării cu alte discipline;

2) un domeniu propriu, sistematizat pe baza unor criterii, care oferă o imagine clară asupra părţilor componente şi a delimitărilor;

3) o metodologie de cercetare cu metode generale şi specifice propriu¬lui domeniu;

4) ipoteze caracteristice pentru dezvoltarea din interior a propriei existenţe ca ştiinţă;

5) cunoştinţe din ştiinţe particulare, care au abordat mişcarea umană în context antropologic;

6) o strategie şi o metodologie de aplicare în practica medicală a sistemului de cunoştinţe şi tehnici proprii, cât şi a celor desprinse din teoria şi practica exercitiului fizic;

7) controlul obiectiv al eficienţei terapiei şi asocierea prognozei în estimarea dinamică a cazului;

8) folosirea statisticii matematice şi a modelelor biologice;

Kinetologia medicală utilizează în scop sanogenetic (profilactic) sau terapeutic mijloace specifice, nespecifice şi asociaţii ale acestora.

Mijlocul specific este mişcarea sub diversele ei forme active şi sau pasive, care prin repetare devine exerciţiu fizic:

-Mişcarea activă; .

-exerciţii fizice simple (fară aparate sau obiecte portative);

-exerciţii fizice cu rezistenţă:

-directă (manuală a kinetoterapeutului, autorezistenţă etc);

-indirectă(gravitaţie, scripeţi cu contragreutăţi, bicicletă ergometrică etc).

- exerciţii cu facilitarea mişcării prin: --mecanoterapie; -apă, gravitaţie, utilizând poziţii în care mişcarea să se execute în sensul forţei gravitaţionale,

-mers codificat cu intervale (Sclllussel).

Mişcarea pasivă: . exercitii de mobilizare pasivă;

-posturări sau poziţionări;

-gimnastica Bürger;

-masajul sub diverse forme.

- ergoterapia.

Mijloacele nespecifice sunt reprezentate de agenţi fizici:

Naturali, divers reprezentaţi, care pot acţiona singuri sau asociaţi între ei, în funcţie de scopul urmărit:

- apă - hidroterapie;

- ape minerale - balneoterapie;

- ape minerale în cură externă - crenoterapie;

- namoluri - peloidoterapie;

- caldura – termoterapie, helioterapie , etc. -

Artificiali:

- curentul electric - electroterapie;

- undele electromagnetice - vibroterapie. -

In practică se utilizează frecvent mijloace complexe, care rezultă din îmbinarea mijloacelor specifice şi nespecifice.

Kinetologia medicală oferă specialiştilor instrumentele intervenţiei preventive şi curative, fundamentate ştiinţific, pe bază experimentală sau care şi-au dovedit pe parcursul anilor utilitatea în activitatea practică.

Componentele kinetologiei medicale

Kinetologia medicală îşi defineşte componentele sale în funcţie de obiectivele majore, pe care şi le propune, aplicând în scop profilactic şi/sau terapeutic mijloace specifice, nespecifice şi complexe.

Componentele kinetologiei medicale sunt kinetoterapia şi kineto-profilaxia.

Kinetoterapia aplică mijloa¬cele kinetologiei medicale cu scopul recuperării somato-functionale, mo¬trice şi psihice şi/sau al reeducării funcţiilor secundare, de compensaţie, în cazul afecţiunilor parţial rever¬sibile sau ireversibile.

Recuperarea somatică repre¬zintă o etapă în cadrul tratamentului.

Se completează obligatoriu cu recuperarea funcţională, care îşi prop¬une să redea pacientului capacitatea de efort normală sau apropiată de nor¬mal.

In cazul unor funcţii reduse sau absente, kinetoterapia încearcă să con¬serve capacitatea de efort restantă şi să dezvolte mecanisme compensatorii.