Embriologie

A doua lună

Evoluţia morfologiei externe.

Embrionul ia progresiv o formă umană. Cu ocazia creşterii în lungime la sfârşitul stadiului somitic, adică în săptămâna a 5-a embrionul are o formă recurbată în axul craniocaudal dar şi în axul transversal. Extremitatea cefalică devine mult mai voluminoasă în urma dezvoltării apreciabile a polului cefalic prin veziculele cerebrale. Pe linia mediană prezintă o umflătură corspunzătoare vertexului numită proeminenţa mezencefalică , iar anterior proeminenţa frontală. Lateral de proeminenţa frontală se diferenţiază fosetele şi vezicula cristalinului din ectoderm. Lateral în prelungirea extremităţii cefalice şi dorsal de umflătura cardiacă se găseşte regiunea branhială în care proemină la suprafaţă în direcţie ventrodorsală arcurile branhiale ce delimitează în interior faringele primitiv. Ele sunt separate de depresiuni ale ectodermului numite şanţuri branhiale. Iniţial apar arcurile branhiale 1 şi 2 apoi alte 4 ultimele 2 la om fiind într-un stadiu rudimentar. La om prin invaginarea ectodermului între proeminenţa frontală şi primul arc branhial se formează stomodeumul sau gura primitivă în fundul căruia se situează membrana bucofaringeană. Arcurile branhiale au existenţă temporală şi prin transformări profunde la nivelul lor se vor forma gâtul şi organele cervicale. Datorită dimensiunilor reduse ale ultimelor arcuri branhiale şi a creşterii pronunţate a acrului 2 între acesta şi următorul în săptămâna a 6-a se formează o depresiune transversală a ectodermului numită sinus cervical. Din extremităţile doresale ale arcurilor 1 şi 2 se formează tuberculii auriculari din care se va forma conductul auditiv extern şi pavilionul urechii. Din primul arc ventral ia naştere procesul maxilar şi mandibular sub formă de muguri ce participă la formarea feţei în regiunea inferioară imediat deasupra umflăturii cardiace. Deasupra mugurilor maxilari şi mandibulari superior gurii primitive din procesul frontal se dezvoltă procesul frontonazal din care se formează muguri nazali ce vor forma piramida nazală şi buza superioară. În ultima perioadă a arcurilor branhiale care după cum am văzut se transformă în săptămâna a 6-a la limita dintre somite şi somatopleură apar întâi mugurii membrelor superioare, cam în ziua 28-a, iar ulterior la aproximativ 48 de ore apar mugurii membrelor inferioare.

Mugurii sunt înveliţi de ectoderm în care pătrunde mezenchimul somatopleurei din care se diferenţiază scheletul, articulaţiile, muşchii şi vasele membrelor.

În săptămâna a 6-a prin apariţia unor şanţuri circulare se individualizează la nivelul membrelor un segment proximal cilindric şi altul distal lăţit.

În săptămâna a 7-a la sfârşitul acesteia prin apariţia unui nou şanţ circular segmentul proximal se divide în braţ şi antebraţ iar la membrul inferior în coapsă şi gambă. Segmentul distal lăţit reprezintă mâna primitivă şi respectiv piciorul primitiv. Iniţial dispoziţia mugurilor este perpendiculară pe trunchi, dar în săptămâna a 9-a ei se înclină şi se rotează în jurul axului longitudinal astfel încât genunchiul ajunge în poziţie ventrală şi cotul în poziţie dorsală. La nivelul mâinii apar iniţial primordiile degetelor, separate prin şanţuri radiare iar apoi prin membrane interdigitale purtând numele de degete conjuncte sau unite. Separarea acestora şi individualizarea lor la degetele definitive se face prin procese de vacuolizare şi resorbţie mezenchimală cu formarea concomitentă a articulaţiilor astfel încât la sfârşitul celei de-a 10-a săptămâni, atât membrele superioare cât şi cele inferioare sunt într-un stadiu final. Mugurii membrelor au un sistem propriu de autodiferenţiere numit autodiferenţiant (ţine de mezenchimul mugurilor dar participă şi ectodermul existând o interrelaţie între acestea). S-a ajuns la concluzia că există o creastă ectodermală apicală a mugurelui din ectodermul îngroşat care diferă de restul ectodermului ce înveleşte mugurele în care s-a invaginat mezenchim. Această creastă ectodermală apicală influenţează diferenţierea mezenchimului de dedesubt. Se consideră că există un factor de menţinere a ectodermului apical care la rândul lui este dependent de mezenchim. Acest factor aparţinând mezenchimului este distribuit în acesta asimetric ceea ce duce la asimetria normală a regiunilor membrului. Absenţa acestui factor de menţinere a ectodermului apical duce la polidactilie, amelie, sindactilie, etc.