Igiena mediului

Domeniul de Activitate al Igienei şi Profilaxia

Bolile genetice au o frecvenţă mai mică comparativ cu bolile declanşate de cea de-a doua categorie de factori. Factorii exogeni: de mediu, ocupaţionali, comportamentali, sociali, educaţionali.

Factorii de mediu pot acţiona:

Sanogen: când îndeplinesc anumite condiţii de calitate (aer curat, apa potabilă, alimente bune)

Patogen:

Factori etiologici (cauzali): prezenţa lor este obligatorie pentru producerea bolii. Exemplu: bolile infecţioase. În trecut patologia era predominant infecţioasă, bolile fiind unifactoriale.

Factori de risc: se asociază cu frecvenţă crescută factorului etiologic în declanşarea bolii; singuri, nu produc boala. Dacă apar pe lângă factorii etiologici, boala se manifestă mai devreme, se agravează, conduce spre deces (eventual). Patologia actuală este cronică-degenerativă. Bolile au etiologie plurifactorială: factorii de risc se asociază, mascând factorul etiologic principal.

Exemplu: bolile cardiovasculare sunt răspunzătoare de 60% din mortalitate (la noi). Urmează boli tumorale, respiratorii. Tratamentul bolilor cronice-degenerative, spre deosebire de infecţioase, se realizează greu. Bolile cronice sunt mai puţin cunoscute decât cele infecţioase, astfel încât nu se cunoaşte îndeajuns profilaxia.

Profilaxia:

Primară: factorii patogeni trebuie cunoscuţi, selectaţi, factorii sanogeni trebuie promovaţi. Este foarte scumpă.

Secundară: priveşte acţiunile ce trebuie realizate pentru depistarea bolii într-o formă incipientă, foarte aproape de debut ideal în faza infraclinică.

Terţiară: prevenirea instalării complicaţiilor, handicapului, decesului.

Studii de impact al factorilor de mediu asupra sănătăţii.

Identificarea pericolului existent în mediu: factor de mediu care poate afecta sănătatea în anumite condiţii. Exemple: centrală atomo-electrică, fabrică ce elimină toxice în aer, apă, sol.

Definirea riscului: probabilitatea de apariţie a unui efect nedorit.

Stabilirea expunerii populaţiei la factorul respectiv: tipul expunerii, magnitudine, căi de pătrundere în organism, timpul de expunere (în funcţie de amplasare: rural / urban).

Stabilirea populaţie expuse: prin determinarea concentraţiei toxicului.

Stabilirea persoanelor cu risc maxim: femei (aerul în bucătărie este mai prost decât în exterior ), copii (rată metabolică mare, cu risc mare de absorbţie), bolnavi, bătrâni.

Date privind expunerea se obţin prin:

Determinarea concentraţiei toxinelor: metodă imprecisă.

Markeri de expunere (biologici):

Markeri de încărcare a organismului cu xenobiotice (substanţe străine)

Markeri de efecte: evidenţiază modificările. Exemple: CO – carboxi-Hb.

Markeri de susceptibilitate: stabilirea persoanelor cu risc crescut. Exemplu: iritabilitate bronşică.

Monitorizare individuală: se poartă un monitor. Caracterizarea riscului

Comunicarea riscului la nivel ştiinţific şi al factorilor de decizie.

Monitorizarea riscului: măsuri, programe de supraveghere.

Metode de studiu

În igienă se folosesc metodele epidemiologice.

Metode descriptive: descriu fenomenul de boală / stare de sănătate în funcţie de vârstă, sex, ocupaţie, timp, geografie, parametrii endogeni (TA, colesterolemie). În final nu se poate afirma că există o corelaţie între boală şi factorul de risc.

Metode analitice: există o corelare factori de risc – stare de boală.

Anchete tip cohortă (de incidenţă). Se porneşte de la factorul de expunere la boală. Incidenţa reprezintă numărul de cazuri noi de boală. Expunerea este obişnuită, pasivă.

Populaţia se delimitează în două eşantioane:

Expuşi: bolnavi (a), non-bolnavi (b).

Neexpuşi: bolnavi (c), non-bolnavi (d).

Factori de risc Boală Total

+ -

+ a b a+b

- c d c+d

Total a+c b+d a+b+c+d

Tabel de contingenţă 2x2.

Calcul:

Riscul bolii la expuşi: R1=a / (a+b)

Riscul bolii la non-expuşi: R0=c / (c+d)

RR=R1 / R0. Reprezintă de câte ori este mai mare riscul la expuşi decât la non-expuşi.

Riscul atribuirii: RA=R1 – R0. Reprezintă cu cât este mai mare riscul la expuşi. Se poate exprima în procente: RA% = (R1 – R0) * 100 / R1. Reprezintă câte procente din riscul expuşilor se datorează factorilor de risc.

Interpretare:

RR=1: nu există asociere între factorul de risc şi boală.

RR > 1: există asociere între factorul de risc şi boală.

RR < 1: nu este factor de risc, ci factor de protecţie.

Anchete tip caz-control. Se realizează studii retrospective. Se folosesc când incidenţa bolii în populaţie este scăzută. Se porneşte de la boală şi se caută factorul de risc. Se alege un număr de cazuri de boală şi un eşantion de control (martor), egal sau de 2 3x mai mare decât lotul de bolnavi. Eşantionul se alege tot din rândul bolnavilor internaţi, dar cu alt diagnostic.

Cazuri: expuşi (a), non-expuşi (c).

Lot-control: expuşi (b), non-expuşi (d).

Se calculează frecvenţa factorului de risc la cazuri şi lot-control:

F1=a / (a+c). Reprezintă probabilitatea expunerii la cazuri.

F0=b / (b+d). Reprezintă probabilitatea expunerii la martori (lot-control).

Se calculează probabilitatea expunerii prin odds ratio: OR=F1 / F0.

Factorii de Mediu în Relaţie cu Starea de Sănătate

Principii: