Extras din curs
Curs 1
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. DEFINITIA MEDICINEI LEGALE
Pornind de la necesitatea respectarii conceptului de dreptate, având in vedere ca „nimic nu face pe om mai râu decât nedreptatea” (Topîrceanu) si ca „destinul lui s-a nascut odata cu nevoia de justitie si de respect individual” (Hamburger), a aparut si s-a dezvoltat „vocatia valorificarii conditiei umane cu ajutorul stiintei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.
Numita si medicina judiciara, aceasta disciplina preocupata de realitatea faptica obiectiva ofera posibilitatea unui veritabil „dialog in serviciul adevarului” (P. H. Muller).
„Medicina legala ar putea fi definita ca: disciplina medicala de sinteza, situata la granita dintre stiintele medico – biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte), ce are drept scop sprijinirea competenta a justitiei ori de cate ori pentru lamurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizari cu caracter bio-medical” (aprecieri facute de Dr. în stiinte medicale Valentin Iftenie în Medicina Legala pentru facultatile de Drept – Ed. Stiinte Medicale).
Prof. vasile Astarastoaie si Prof. Ghe. Scripcaru în Medicina Legala pentru Juristi, Ed. Polirom 2005 definesc:
Medicina legala este stiinta medicala ce îsi pune cunostintele în slujba dreptului si, prin drept, în slujba ordinii sociale.
„Medicina legala a evoluat, în decursul timpului, în raport cu doua fenomene:
a) In raport cu evolutia dreptului, reflectata prin trecerea, de exemplu, de la ordalii si probe formale catre probe stiintifice. Daca în perioada probelor formale din Evul Mediu probele erau tarifate prin lege în ceea ce priveste valoarea lor (de exemplu, recunoasterea faptei era considerata regina probei si pentru a o obtine se recurgea la tortura, motiv pentru care E. Ferri aprecia ca rezistenta individului la recunoas¬tere depindea de rezistenta lui fizica), o data cu principiile de drept elaborate de C. Beccaria (de altfel, prevazute înca în dreptul canonic, când Sf. Pavel spunea ca „unde nu e lege, nu este nici încalcare de lege”, si în dreptul roman, unde se stipula ca acolo unde nu exista lege, nu exista nici pedeapsa), se da juristului libertatea de a evalua valoarea probelor în raport cu forta lor probanta, astfel ca, astazi, apelul la probe, inclusiv stiintifice, este neîngradit prin lege, totul trebuind sa conduca la formarea convingerii intime în luarea unei decizii judiciare. In acest cadru juridic, proba medico-legala a fost din ce în ce mai intens solicitata, încât, în prezent, s-a ajuns la constatarea silogistica potrivit careia:
- justitia se bazeaza pe adevar;
- proba cu coeficientul maxim de adevar este proba stiintifica, deci justitia se bazeaza pe probe stiintifice.
Probele stiintifice garanteaza asadar la maximum adevarul judiciar, de unde si apelul nelimitat la acest tip de probe, mai ales în probleme judiciare privind viata si sanatatea omului, dar si ori de câte ori omul devine subiect al unui raport juridic.
b) In raport cu evolutia stiintelor medicale si a descoperirilor din medicina care au mers, de exemplu, de la simpla constatare a unei plagi ca fiind mortala (dintre cele 22 de plagi de pe corpul lui Cezar s-a spus ca doar una era letala, cea dintre coastele 1 – 2) pâna la identificarea absoluta a unei persoane prin stabilirea codului sau genetic (amprenta genetica).
Precizia stiintifica se extinde astazi la toate activitatile umane si prin excelenta la justitie, având în vedere gravitatea sociala si umana a deciziilor sale, iar acest fapt cuprinde si progresul stiintific în expertologia medico-legala ce poate oferi probe de certitudine chiar si prin determinarea dozei elementului toxic într-un fir de par, a alcoolemiei într-o picatura de sânge, a sexului într-un rest tisular etc.
In acest proces evolutiv, logica cercetarii stiintifice (epistemologia) transforma exper¬tologia medico-legala într-o stiinta a adevarului.
Medicina legala trebuie astfel sa dovedeasca stiintific orice afirmatie (numai criteriologia disciplineaza înclinatia fireasca de a stabili un lucru pe baza de intuitie si fler), astfel ca valoarea de adevar a unei asertiuni sa fie incontestabila. Din acest punct de vedere nu exista experti celebri sau slabi, ci experti care argumenteaza stiintific sau care nu argumenteaza.
Efortul epistemologic al expertologiei medico-legale este acela de a face concordante constatarile sale stiintifice cu modul cum s-a petrecut un lucru, prin paradigma clasica a lui adequatio rei intellectus (a adecvarii intelectului, adica a rationamentelor noastre stiintifice, la realitatea lucrului petrecut). Pentru aceasta, ea epuizeaza criteriile stiintifice ce pot dovedi un fapt oarecare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Medicina Legala
- 1.prefata.doc
- Anexa - rap.de expertiza + tabel.doc
- curs 1.doc
- curs 10.doc
- curs 11.doc
- curs 12.doc
- curs 13.doc
- curs 2.doc
- curs 3.doc
- curs 4.doc
- curs 5.doc
- curs 6.doc
- curs 7.doc
- curs 8.doc
- curs 9.doc
Alții au mai descărcat și
I N T R O D U C E R E Capitolul I. Traumatologia medico-legală generală, sistemică şi topografică I.1. Traumatologia medico-legală generală...
A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE. 1. GENETICA ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII 1.1. EREDITATEA Ereditatea este proprietatea unui individ de a...
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA Noţiuni introductive Munca este considerată ca fiind o activitate conştientă a omului, îndreptată spre...
Unitatea de invatare 1 Reglementarea activit..ii de medicin. legal. in Romania Activitatea de medicin. legal. . cadru general Atribu.iile...
Principale parti componenete ale corpului uman Anatomia= stiinta care studiaza structura fiintelor (animale sau vegetale) si a raporturilor...
1. Presiunile fiziologice Presiunea sângelui este o mărime fiziologică importantă a sistemului cardiovascular al unui pacient. Succesiunea ritmică...
1. CADRU LEGISLATIV AL ACTIVITĂŢII MEDICO-LEGALE. ORGANIZAREA REŢELEI DE MEDICINĂ LEGALĂ 1.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ŞI FUNCŢIONAREA...
CAPITOLUL I 1. APARATUL DIGESTIV (APARATUS DIGESTORIUS) Ontogeneza aparatului digestiv Aparatul digestiv, cu excepţia cavităţii bucale şi a...
Te-ar putea interesa și
I N T R O D U C E R E Capitolul I. Traumatologia medico-legală generală, sistemică şi topografică I.1. Traumatologia medico-legală generală...
Cap. I Noţiuni introductive în medicina legală 1.Importanţa medicinei legale în cadrul ştiintelor juridice . Medicina legala -definiţie şi obiect...
Introducere Prin lucrarea de faţă “Dispunerea si valorificarea constatarii si expertizei medico-legale” am urmărit aprofundarea cunoştinţelor...
CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definiţia medicinei legale Pornind de la necesitatea respectării conceptului de dreptate, având in vedere...
CAP I. OBIECTUL ŞI SARCINILE MEDICINII LEGALE, LOCUL, ŞI DIMENSIUNILE SALE ÎN MEDICINA CONTEMPORANĂ I.1 Prefaţă la studiul medicinei legale...
Scurt istoric Pe teritoriul oraşului Comăneşti s-a organizat prima unitate spitalicească în 1948, sub denumirea de Spitalul Unificat, având în...
1 1_DREPT_4_ML DREPT Medicina legala 1 MULTIPLE CHOICE 1) Medicina legală este: 1. o disciplină socio-juridică; 2. o stiintă medicală de...