Extras din curs

Noţiuni generale de prim ajutor

Primul ajutor reprezintă o intervenţie rapidă şi calificată, în caz de accident, cu scopul de a înlătura cauza, a ameliora suferinţa şi a preveni complicaţiile.

În cadrul primului ajutor se iau măsuri în primele minute la locul accidentului, pentru combaterea efectelor unei agresiuni, efecte care se pot agrava în timp, de multe ori punând în pericol viaţa individului.

Există două tipuri de măsuri de prim ajutor:

a) măsuri generale: acestea pot fi folosite în mai multe tipuri de traumatisme;

b) măsuri specifice: aceastea sunt caracteristice unei leziuni (exemplu: imobilizarea provizorie este o metodă specifică pentru fracturi şi generală pentru luxaţii).

Tipuri de accidente posibile: accidente de circulaţie; accidente de muncă; accidente casnice (la domiciliu); accidente în timpul calamităţilor; accidente în sport.

Există două categorii de factori care duc la producerea unui accident sportiv: a) factori determinanţi:

În fiecare sport există mişcări care predispun la anumite accidente specifice: - atletism: în proba de sărituri (în lungime, în înălţime) pot apare următoarele accidente: rupturi musculare, fracturi, ruptură de menisci; în proba de alergare fond apare epuizarea energetică;

- fotbalul este unul din cele mai traumatizante sporturi: fracturi, entorse, luxaţii, contuzii, rupturi musculare;

- rugby : traumatisme la nivel toracic, abdominal, coloană vertebrală cervicală

b) factori favorizanţi:

Aceştia unt reprezentaţi de: căldura, frigul şi umezeala (ploaie, ceaţă), altitudinea, terenul de sport, aparatele şi materialele sportive folosite, echipamentul individual, organizarea defectuoasă a activităţilor (lipsa încălzirii înaintea depunerii efortului specific sportive, etc.).

Toţi aceşti factori (determinanţi şi favorizanţi) trebuie limitaţi la maxim de cei care lucrează în domeniu, pentru a preveni apariţia accidentului în sport.

În funcţie de persoana care acordă primul ajutor, se pot consemna următoarele:

a) ajutor reciproc: există mai multe victime, care se ajută reciproc

b) autoajutor: victima îşi acordă primul ajutor

Exemple: în caz de fractură nu-şi mişcă segmentul afectat; într-o hemoragie îşi montează singur un garou; în stare de prelipotimie (senzaţie de leşin) din poziţia decubit dorsal îşi ridică membrelor inferioare la un unghi de 900 .

c) martorii oculari: aceştia trebuie să ajute la degajarea accidentaţilor; să coopereze şi să asculte de cei din jur, dacă aceştia sunt mai competenţi faţă de ei; să lucreze cu foarte multă atenţie şi răbdare; să prevină amplificarea efectelor accidentului; dacă este nevoie, pot efectua respiraţie “gură la gură”

d) ajutor medical calificat: acesta este asigurat de medici, asistenţi medicali, kinetoterapeuţi, pompieri, poliţişti, militari.

Acordarea primului ajutor presupune:

- asigurarea unei respiraţii eficiente;

- menţinerea funcţiei cardiace;

- oprirea hemoragiei;

- instalarea unei perfuzii;

- limitarea pătrunderii unor substanţe toxice în organism;

- imobilizarea fracturilor;

- reducerea luxaţiilor;

- poziţionarea corectă a accidentatului (este foarte importantă ca măsură de prim ajutor şi pe parcursul timpul transportului).