Nursing - Cele Zece Nevoi ale Pacientului

DEFINIŢIE: necesitatea fiinţei umane de a capta oxigenul necesar vieţii celulare şi de a elimina bioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Căile respiratorii permeabile şi alveolele pulmonare permit satisfacerea nevoii.

MECANISMUL INDEPENDENŢEI:

Pentru a-şi satisface nevoia de a respira, fiinţa umană posedă un sistem respirator care permite inspiraţia şi expiraţia aerului prin căile respiratorii permeabile şi o fiziologie respiratorie adecvată.

- respiraţia este ansamblul mecanismelor prin care organismul foloseşte oxigenul şi elimină bioxidul de carbon.

- procesul fundamental este procesul de oxidare a substanţelor bogate in energie din compoziţia celulei (glucoză şi acizi graşi) prin consum de oxigen.

- inhalarea aerului se face prin inspiraţie şi eliminarea aerului prin expiraţie.

- circulaţia aerului este posibilă datorită permeabilităţii căilor respiratorii (nas, faringe, laringe, trahee, bronhii, alveole) şi mişcărilor muşchilor cavităţii toracice şi diafragmului).

- procesul respiraţiei poate fi împărţit în trei părţi:

- ventilaţia pulmonară

- difuziunea gazelor

- transportul de oxigen şi bioxid de carbon

a) – ventilaţia pulmonară – este un proces care permite trecerea oxigenului din atmosferă în plămân (inspiraţie) şi întoarcerea dioxidului de carbon din plămâni în aerul atmosferic (expiraţie).

Factorii unei bune ventilaţii:

- Concentraţia în oxigen a aerului ambiant.

- Maturitatea centrului respirator şi a sistemului respirator

- Permeabilitatea căilor respiratorii

- Expansiunea normală a plămânului şi a cutiei toracice.

- Funcţionarea adecvată a mecanismelor de reglare a respiraţiei.

b) – sifuziunea gazelor este procesul care permite schimburile intre alveole şi capilare.

Factori care influenţează difuziunea gazelor:

- diferenţa de presiune dintre fiecare parte a membranei

- coeficientul de difuziune a gazului

- grosimea membranei alveolare

- intinderea suprafeţei membranei alveolare.

c) – oxigenul trebuie transportat de la plămâni la ţesuturi şi bioxidul de carbon trebuie să se întoarcă de la ţesuturi la plămâni.

Factori care influenţează transportul oxigenului la ţesuturi

- Număr de eritrocite, adică cantitatea de hemoglobină şi afinitatea sa pentru oxigen.

- Permeabilitatea reţelei arteriale periferice.

- Debitul cardiac.

Respiraţia joacă un rol vital in funcţia organismului. Respiraţia normală (eupnee) este silenţioasă , ritmică şi fără efort.

Se vor studia ritmul, frecvenţa, amplitudinea, zgomotele respiraţiei, culoarea tegumentelor, tusea şi mucozităţile.

TERMINOLOGIE:

AMPLITUDINEA= determinată de mişcările cutiei toracice şi reglează de fapt: cantitatea de aer inspirat şi expirat. Poate fi profundă şi superficială. Cantitatea de aer inspirat sau expirat este direct proporţională cu amplitudinea. Mişcările cutiei toracice şi ale abdomenului permit observarea amplitudinii respiratorii.

Respiraţia este de tip costal superior la femeie de tip costal inferior la bărbaţi şi de tip abdominal la bătrâni şi copii.

ZGOMOTELE RESPIRATORII = sunt absente în mod normal , excepţie face sforăitul în timpul somnului.