Presiunea sângelui - aparate pentru măsurarea presiunii sângelui

1. Presiunile fiziologice

Presiunea sângelui este o mărime fiziologică importantă a sistemului cardiovascular al unui pacient. Succesiunea ritmică a contracţiei şi relaxării muşchilor inimii dezvoltă o curgere oscilantă a sângelui prin corpul uman. Presiunea sângelui este măsurată atât în momentul contracţiei inimii (sistola), cât şi în momentul relaxării (diastola). Măsurarea presiunii sângelui este deosebit de importantă pentru monitorizarea pacienţilor în timpul anesteziei şi terapiei intensive, precum şi în cazul disfuncţiilor sistemului cardiovascular.

În general, presiunea sângelui este presiunea exercitată de către sânge asupra pereţilor vaselor de sânge. Astfel, se pot determina presiunile arterială, venoasă, intrapulmonară, intraoculară, etc. Dintre presiunile menţionate, cel mai des măsurată este presiunea arterială, respectiv presiunea în arterele mari (artera brahială – în braţ). Presiunea sângelui în celelalte vase de sânge este mai mică decât presiunea arterială.

Mărimile caracteristice presiunii arteriale sunt

- PA sistolică este valoarea maximă a presiunii în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând sistolei ventriculare, depinzând de forţa de contracţie şi volumul corespunzător bătăii vetriculului stâng. Valoarea normală este în intervalul 100-140 mm Hg.

- PA diastolică este valoarea minimă în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând sfârşitului diastolei ventriculare, depinzând de rezistenţa periferică opusă de sistemul arterial. Valoarea normală este în intervalul 60-90 mm Hg.

- PA medie (efectivă) înlocuieşte valorile instantanee (sistolică şi diastolică) cu o valoare unică, la care s-ar realiza acelaşi debit circulator în condiţiile în care curgerea ar fi continuă şi nu pulsatilă. Presiunea medie poate fi aproximată cu relaţia:

- PA diferenţială (presiunea pulsului) este dată de diferenţa dintre PA sistolică şi PA diastolică.

- Hipertensiunea arterială (HTA) este definită de creşterea persistentă a valorilor presionale, peste 160 mm Hg pentru PA sistolică şi 95 mm Hg pentru PA diastolică, indiferent de vârstă. Valorile persistente între 140-160 mm Hg PA sistolică şi 90-95 mm Hg PA diastolică caracterizează "hipertensiunea de graniţă".

2. Metode de măsurare a presiunii sângelui

Măsurarea presiunii sângelui se poate realiza prin metode directe sau indirecte. Metodele directe sunt mai exacte decât cele indirecte, dar sunt invazive, lezând vasele de sânge. Metodele directe presupun introducerea unui cateter în interiorul vasului de sânge şi conectarea acestuia cu un traductor electronic de presiune. Tehnicile directe sunt utilizate de obicei în anestezie sau terapie intensivă, fiind asociate cu diferite complicaţii precum tromboză, infecţii, sângerări. Metodele indirecte se bazează pe comprimarea din exterior a vaselor de sânge. Deşi aceste metode sunt mai puţin exacte, totuşi ele predomină în controlul de rutină al presiunii sângelui.

Metodele de măsurare a presiunii sângelui pot fi grupate astfel:

- Metode directe (invazive) realizate prin introducerea unui cateter în arteră şi conectarea lui la un sistem de măsurare şi în registrare a presiunii.

- Metode indirecte (neinvazive), bazate pe principiul comprimării unei artere mari cu ajutorul unei manşete pneumatice în care se realizează o presiune măsurabilă. Valorile presiunii intraarteriale se apreciază prin diverse metode, comparativ cu presiunea cunoscută din manşetă.

- Metoda palpatorie (Riva Rocci) măsoară numai presiunea sistolică, prin perceperea primei pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea progresivă a manşetei aplicate în jurul antebraţului. Apariţia primei pulsaţii este percepută prin palparea arterei în aval de maşetă. Metoda palpatorie foloseşte un sfigmomanometru.

- Metoda ascultatorie (Korotkoff) măsoară presiunile prin perceperea cu stetoscopul plasat în plica cotului a zgomotelor care apar la decomprimarea lentă a manşetei, datorită circulaţiei turbulente. Metoda palpatorie foloseşte un sfigmomanometru şi un stetoscop.

- Metoda oscilometrică apreciază PA prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei artere comprimate de un manşon pneumatic, la trecerea sângelui. Se utilizează oscilometrul Pachon. Oscilometrul este un dispozitiv care permite măsurarea presiunilor sistolică şi diastolică fără stetoscop.

3. Aparate pentru măsurarea indirectă a presiunii sângelui

Aparatele utilizate pentru măsurarea indirectă a presiunii arteriale sunt cunoscute sub denumirea de sfigmomanometre. Un sfigmomanometru este format dintr-o manşetă de presiune, o pompă de mână din cauciuc, prevăzută cu o supapă de reglare, un manometru mecanic (cu mercur sau aneroid) şi conducte flexibile de legătură.

Un astfel de sfigmomanometru, combinat cu un stetoscop, măsoară presiunea arterială prin metoda ascultatorie. Această metodă este simplă şi frecvent utilizată în clinici, dar nu este precisă, are o inerţie mare, nu indică presiunile sistolică şi diastolică în decursul aceluiaşi ciclu cardiac şi nu permite indicarea continuă a presiunii.