Radiologie

Metode şi tehnici de examinare

Examenul radioscopic

Cu toate că oferă o imagine mărită a cordului, permite o reprezentare spaţială a acestuia în ansamblu, în urma posibilităţii de examinare într-un număr nelimitat de planuri.

Teleradiografia

Reprezintă în primul rând, un document obiectiv care permite urmărirea în timp a unui aspect patologic şi compararea cu altele asemănătoare.

Ecocardiografia

Aplicarea ultrasunetelor în diagnosticul cardiologic se face prin ecocardiografia unidimensională (în modul M) bidimensională (ecotomocardică) şi ecocadiografia cu efect Doppler (aprecieri semnificative asupra fluxului sanguin) - Fig.2.

Fig.2 a) b)

Scintigrafia

Lipsa contraindicaţiilor (cu excepţia sarcinii) a făcut posibilă aplicarea ei în diagnosticul pozitiv a numeroase afecţiuni, unde s-a stabilit substratul etiologic (ex. cardiopatii congenitale cu şunt), aprecierea performanţei ventricolului stâng (ex. accidentele acute coronariere), precum şi aprecierea unor rezultate terapeutice, o dată cu urmărirea evoluţiei bolii.

Fig. 3 a) 3b)

Computer tomografia helicoidală

Este o metodă imagistică de mare randament, permite efectuarea unor examinări native şi cu contrast, cu timp de achiziţionare a datelor extremi de scurţi şi cu posibilitatea unor reconstrucţii tridimensionale a procesului patologic în cauză. (Fig.4).

Fig.4

Explorarea prin IRM( Fig.5)

Reprezintă o altă metodă imagistică din cele mai perfecţionate care evidenţiază procesul patologic în baza unor secţiuni multiple, efectuate în cele trei planuri, nativ şi după administrarea unor medii de contrast reprezentate de agenţii paramagnetici. Aparatul cardiovascular este unul din marii beneficiari ai acestei metode de investigaţie. Fig.5

Progresele recente, din ultimii doi ani sunt reprezentate de rezonanţa magnetică funcţională, care oferă posibilitatea studierii tuturor structurilor în dinamică.

Manevre şi tehnici speciale de examinare asociate

Esofagul baritat:

Date fiind raporturile de vecinătate cu aorta şi AS, contrastul pune în evidenţă eventuala modificare a raporturilor anatomice normale(, precum şi o serie de anomalii de (Fig.6) mărime şi poziţie ale aortei, hernii hiliale etc. Fig.6

Explorarea cu substanţe de contrast a cavităţilor inimii şi a lumenului vaselor mari.

Explorarea cu substanţe de contrast a cavităţilor inimii

Angiocardiografia (Fig.7) constă în injectarea unei substanţe de contrast iodate hidrosolubile pe cale a unei vene periferice, urmărindu-se apoi opacifierea cavităţilor cordului. Imediat după injectarea substanţei de contrast se execută o serie de radiografii la intervale de fracţiuni de secundă, timp de 6-9 secunde. Se urmăreşte opacifierea succesivă a cavităţilor cordului şi lumenului vaselor mari.

Fig.7

Vasografiile

Aortografia (Fig.8) constă în opacifierea lumenului aortei în totalitate, inclusiv ramurile ei, sau numai pe anumite porţiuni, în urma injectării substanţei de contrast prin cateter, puncţie sau printr-o arteră brahială, retrograd.