Bazele Merceologiei

1.1 Obiectul merceologiei

Etimologia cuvântului “merceologie” provine de la cuvântul

merx (limba latină) – marfă

logos (limba greacă) – ştiinţă

şi are ca obiect de studiu proprietăţile mărfurilor care le conferă utilitate respectiv calitate,

realizată în strânsă corelaţie cu cerinţele pieţei, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor în

condiţii de eficienţă economică.

Bunurile pe care le foloseşte omul modern sunt din cele mai diferite şi satisfac trebuinţe

atât de ordin prim fiziologic cît şi trebuinţe superioare legate de trăiri sentimentale provocate de

acte de cultură sau produse ale acestora.

Obiectul merceologie a evoluat continuu, în formă şi conţinut, o dată cu dezvoltarea

producţiei şi comerţului, dar esenţa lui s-a menţinut constantă. Datorită caracterului complex şi

dinamic al calităţii, merceologia studiază produsele din punct de vedere tehnic, economic şi

social, dând naştere celor trei funcţii de bază inseparabile şi aflate într-o strânsă interdependenţă;

- funcţia tehnică

- funcţia economică

- funcţia socială

Funcţia tehnică al mărfurilor presupune cunoaşterea temeinică a principalelor

proprietăţi, ale produselor finite, precum şi a modului de reflectare în nivelul calităţii a factorilor

care acţionează în sfera producţiei (materii prime, operaţii de obţinere, etc.) şi a celor care le

influenţează din domeniul comerţului (ambalare, transport, depozitare).

Alegerea variantelor optime de produs, după modul de corelare a principalelor cerinţe de calitate,

solicitate de consumatori prin testele de marketing reprezintă esenţa acestei funcţii.

Funcţia economică, derivă din necesitatea studierii implicaţiilor de natură economică a

nivelului calităţii produselor şi serviciilor la producător (cheltuieli de producţie) şi la beneficiar

(cheltuieli de funcţionare, întreţinere, reparaţii, etc.) pentru creşterea gradului de competitivitate

pe piaţă.

În cadrul acestei funcţii , un loc important îl ocupă problemele legate de optimizarea

calităţii mărfurilor în funcţie de costurile de fabricaţie, cheltuielile de comercializare şi utilizare (

la produsele de folosinţă medie şi îndelungată) pentru realizarea de produse utile şi rentabile

(gestiunea calităţii).

Funcţia socială, constă în aplicarea în practică a cunoştinţelor referitoare la proprietăţile

care determină o anumită relaţie ce apare în sfera consumului anumitor produse noi, la protecţia

consumatorului şi a mediului ambiant de acţiunea nocivă a unor produse,precum şi a altor aspecte

de natură social-economică.

Cunoaşterea efectelor sociale ale mărfurilor presupune cunoaşterea unor priorităţi care

influenţează direct sau indirect starea de sănătate a oamenilor, nivelul de cultură şi civilizaţie,

precum şi gradul de poluare al mediului înconjurător, care se repercutează mai devreme sau mai

târziu asupra calităţii vieţii.

1.1.2.Caracterul multilateral al merceologiei

Merceologia studiază fenomene şi probleme specifice sortimentelor de mărfuri, pe tot

circuitul tehnic al acestora; producător- comerţ – consumator – mediu ambiant.

Printre acestea figurează cele referitoare la clasificarea , codificarea, standardizarea, omologarea,

recepţia calitativă şi cantitativă a mărfurilor, păstrarea, transportul şi urmărirea modului de

comportare la utilizator.

Merceologia studiază mărfurile în sfera circulaţiei economice, în toate etapele logistice ale

acesteia, între care se stabileşte un circuit informaţional , dus şi întors privind evoluţia în timp şi

spaţiu a calităţii şi a gamei sortimentale.

Funcţia calităţii în cadrul managementului întreprinderilor este indispensabilă. Aceasta

împreună cu cea de marketing, financiară şi altele, pot asigura un grad superior de competitivitate

produselor şi serviciilor, în cadrul concurenţei specifice economiei de piaţă, dacă sunt folosite

după criteriile ştiinţei conducerii întreprinderilor.

Merceologia poate avea pretenţia de a fi purtătoarea de cuvânt a consumatorului, având o

specializare necesară pentru un limbaj comun cu industria, dar şi cu nivelul atins de masa mare a

consumatorilor precum şi limitele superioare a performanţelor ce se încadrează cererii care a

trecut prin faza dorinţelor având la bază trebuinţe obiective legate de echilibrul individ-mediu.

Caracterul multilateral al merceologiei se relevă şi din legăturile ei cu alte discipline ,

precum ar fi : ştiinţele naturii, fizica, chimia, biologia, care asigură cunoaşterea şi caracterizarea

mărfurilor. Geografia este importantă pentru aprecierea aspectelor de circulaţie precum şi asupra

influenţei factorilor de mediu (condiţii naturale, tradiţie de producţie) asupra calităţii şi

autenticităţii produselor.

Tehnologia este premergătoare merceologiei, atât ca ramură ştiinţifică din care

merceologia s-a desprins cît şi în privinţa produselor, care sunt preluate după ce acestea au fost

realizate, merceologiei revenindu-i sarcina de a asigura condiţiile de circulaţie şi de realizare a lor

ca mărfuri pe piaţă.

Contabilitatea, care oglindeşte fidel modificările patrimoniului ca şi relaţia capitalului,

foloseşte informaţii merceologice asupra evaluărilor costurilor de circulaţie legate de pierderile

normale de produs (perisabilităţi) precum şi înregistrării corecte a mărfurilor pe sortimente de

calitate. De aici decurge şi responsabilitatea tehnicilor merceologice şi acurateţea informaţiilor,

garanţia pe un anumit nivel de precizie.

Conţinutul disciplinelor din domeniul ştiinţei dreptului, implică merceologia în special în

formularea obligaţiilor contractuale privind gestiunea calităţii şi protecţia la consumator, de

informare şi de garanţie a nivelului utilităţii corect apreciat şi interpretat.

1.1.3. Perspectivele merceologiei

Merceologia a apărut ca disciplină în ţara noastră odată cu înfiinţarea primelor şcoli

comerciale (Bucureşti – 1864 şi Galaţi 1865), iar primele cărţi sunt elaborate de M.Mălian (1879)

şi Arsenie Vlaicu (1895).

Denumirea disciplinei a cunoscut diverse modificări: ”Cunoaşterea mărfurilor”,

”Cunoaşterea produselor comerciale din ţară şi a celor mai principale din străinătate”,

”Productologia” (Studiul mărfurilor şi tehnologia lor) sau ”Mărfuri”.

Merceologia s-a dezvoltat continuu şi a pus bazele teoretice si metodologice, contribuind

astfel la înfiinţarea unei specializări de ”Merceologie” în cadrul Academiei de Studii Economice ,

între anii 1953 – 1975. În anul 1990 se reînfiinţează ca specializare în cadrul Facultăţii de Comerţ.

Aprecierea măsurii în care merceologia se integrează economiei moderne poate porni de

la analiza cauzelor care au generat-o şi a măsurii în care acestea acţionează şi acum. Necesitatea

cunoaşterii mărfurilor a apărut odată cu distanţarea comerţului de producător şi formarea

sortimentului comercial pe reţelele de circulaţie, care impune cunoştinţe solide asupra obiectului

comerţului, marfa. Acest fenomen se adânceşte continuu deci prezenţa specialistului în mărfuri

este necesară în continuare pentru majoritatea produselor destinate consumului.

Acumularea de date, clasificarea şi ordonarea lor în legătură directă cu utilitatea finală,

este un argument pentru a susţine specialistul merceolog alături de lucrătorul de marketing şi a

creatorului de produse, inginer sau designer.

Evoluţia recentă a problemelor de calimetrie dovedesc că este necesară abordarea

multilaterală a produsului sub aspect utilitar, aspect care se găseşte cel mai corect echilibrat în

cadrul merceologiei.

Astfel merceologia furnizează date pentru activităţi comerciale cum ar fi:

- contractarea mărfurilor şi stabilirea condiţiilor de calitate;

- asigurarea respectării depozitării şi manipulării corecte;

- orientarea informării despre produse în vederea obţinerii utilităţilor pentru care au fost

create;

- îndrumarea şi evidenţierea corectă a produselor în mesajele publicitare, etc.