Organe de mașini -7-

7. ELEMENTE DE TRIBOLOGIE

7.1. Definire. Cuple de frecare

Tribologia este definit
în 1966 ca tiina interaciunii suprafeelor în

micare i ca studiul consecinelor ce decurg din aceast
interaciune (tribos =

frecare în limba greac
).

Ca aplicaii ale tribologiei se cunosc înc
din epoca primitiv
i sunt

legate de dezvoltarea tehnicii i tuturor bunurilor materiale necesare omului

(aprinderea focului prin frecare, transportul blocurilor masive pentru piramide,

descoperirea roii, apariia lag
relor de alunecare etc.).

Din punct de vedere tehnic, aplicaiile tribologiei au în vedere conceptul

de sistem pentru explicarea transmiterii forelor i / sau momentelor, în prezena

unei mic
ri relative sau unei tendine de micare. Ca atare, se definete cupla

de frecare ca

ansamblu a dou

elemente, dintre care

cel puin unul în stare

solid
, cu micare

continu
sau

temporar
i care

transmite o for
i /

sau un moment.Pe

baza acestei definiii,

la orice cupl
de

frecare se disting

patru caracteristici: elementele cuplei (1,2), corpul „ter
” (3) format în zona

efectiv
de contact i mediul de lucru (4) (fig. 7.1).

Pentru definirea funciunilor cuplei este necesar
cunoaterea

urm
toarelor m
rimi: sarcina transmis
- fora normal
sau moment – notat

w

Fn

1

2

3

4

Fig.7.1

Note de curs. Capitolul 7. Elemente de tribologie

140

simbolic Fn , viteza relativ
dintre elementele 1 i 2 ale cuplei – notat

simbolic w, natura corpului „ter” 3 i mediul de funcionare 4 (umiditatea,

presiunea ambiant
, „contaminarea” etc.).

Particularit
ile privind transmiterea sarcinii Fn de la un element 1 la

cel
lalt 2 sunt determinate de geometria celor dou
elemente. Din acest punct

de vedere se disting :

· cuple de frecare conforme cu contactul de tip suprafa
plan
(ambreiaje,

lag
re axiale, etan
ri frontale, ghidaje, frâne cu plachei etc.), de tip

suprafa
cilindric
(asambl
ri presate, lag
re de alunecare cu joc mic,

buce pentru lanuri, curele late, frâne cu tambur etc.), de tip suprafa

conic
(asambl
ri filetate, asamblarea pe con, asamblarea cu inele

tronconice, lag
rele conice cu joc mic, curele trapezoidale etc.) i de tip

suprafa
sferic
(articulaii cu joc mic) ;

· cuple de frecare neconforme sau cuple hertziene cu contactul de tip

punctual eliptic (rulmeni i uruburi cu bile, rulmeni cu role butoi,

variatoare de turaie cu elemente intermediare toroidale etc.) i de tip

liniar (lag
re cu alunecare cilindrice cu joc relativ mare, rulmeni cu role

cilindrice, angrenaje cu roi dinate, variatoare cu role cilindrice, lanuri,

cuplaje dinate etc.).