DidacticA economiei

DIDACTICA ECONOMIEI

I. Idealul educational si obiectivele reformei curriculare

Transformarile profunde ce se petrec în societatea contemporana impun institutiei scolare noi exigente de pregatire a tinerelor generatii. Asumându-si responsabilitatile de formare a cetatenilor, scoala se vede nevoita sa se adapteze mereu, prin proiecte curriculare novatoare, rapidelor schimbari economice si sociale, care influenteaza hotarâtor conceptia privind rolul sistemului de învatamânt. Obiectivele sale majore sunt determinate de necesitatea dezvoltarii resurselor pe masura complexitatii crescânde a conditiilor de viata si aspiratiilor. Ideea pregatirii indivizilor în concordanta cu cerintele societatii în care traiesc, deosebit de importanta în pedagogia moderna, conduce la initierea unor demersuri instructiv-educative apte sa raspunda exigentelor formative de moment, dar si de perspectiva. Cerintele fundamentale ale societatii fata de actiunea educativa se reflecta, în mod abstract, la nivelul continutului idealului educational. Din formularea idealului educational trebuie sa se desprinda caracteristicile esentiale ale tipului de personalitate, pe care scoala este chemata sa o formeze. Potrivit Legii învatamântului si noului Curriculum scolar national, idealul educational al scolii românesti consta în dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a unei personalitati autonome, dinamice si creative, adaptata la realitatile sociale. Prin intermediul sau se specifica, de fapt, rolul cu care scoala este investita de catre societate. Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil, scoala trebuie sa-si asume obiective formative prin urmarirea carora elevul este condus spre o integrare rapida si eficienta în câmpul social. În functie de calitatea acestei integrari vom putea aprecia relevanta si calitatea procesului educational. Idealul educational regleaza întregul efort educativ. Continutul sau are o determinare sociala, deoarece reflecta cerintele societatii fata de actiunea educativa. Cautând sa asigure pregatirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale, institutia scolara îsi redefineste obiectivele în functie de calitatile pe care acestia vor trebui sa le demonstreze. Impactul sau modelator se concretizeaza în personalitati astfel formate, încât sa corespunda exigentelor sociale de ordin cultural-stiintific, profesional si moral-civic. Orice Curriculum pertinent proiecteaza aceste exigente formative la nivelul programelor scolare, impunând obiective educationale adecvate evolutiei societatii.

O proiectare curriculara în perspectiva unei educatii ce îndeplineste în chip eficient o functie sociala implica o continua readaptare a continuturilor, obiectivelor si strategiilor de actiune, ca depasire sau reînnoire a unor modele sau principii considerate învechite. Numai în acest fel se poate promova un profil de formare adecvat unei lumi aflate într-o rapida schimbare.

Punerea educatiei în acord cu noile cerinte si, pe de alta parte, cu datele oferite de noile cercetari întreprinse în psihologie si stiintele educatiei, comporta sarcini mult mai pretentioase decât cele din trecut.

Tendintele si directiile stabilite prin reforma curriculara la care a fost supus învatamântul din tara noastra ilustreaza eforturile de reînnoire, menite sa asigure o calitate superioara în pregatirea elevilor. Prin noul profil de formare se acorda un rol deosebit dezvoltarii competentelor si atitudinilor. Educatia devine, în acest fel, un proces autentic formativ, al carui impact modelator se apreciaza prin priceperi si deprinderi formate si dezvoltate.

Eforturile de adaptare la noile situatii, datorate schimbarii mediului social, au condus la mutatii profunde în domeniul învatamântului.

S-a procedat la o restructurare curriculara, care sa vina în întâmpinarea complexelor transformari economico-sociale. În acest sens, restructurarea procesului educational în toate sferele si articulatiile sale este centrata pe accentuarea aspectului formativ, astfel încât elevii sa fie pregatiti sa dea dovada de competente functionale, adaptabilitate, responsabilitate, initiativa si creativitate, caracteristici considerate esentiale în dezvoltarea personalitatii lor.

Reorientarea sistemului este menita sa corijeze neajunsurile învatamântului traditional. Multa vreme scoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunostintelor într-o forma elaborata si mai putin de formarea competentelor si atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. Pana nu demult se aprecia ca obiectivul prioritar al învatamântului este instruirea sau transmiterea cunostintelor de la profesor spre elevi. Într-o asemenea optica, învatarea se rezuma la înregistrarea, pastrarea si reproducerea unor continuturi, pe care profesorul le considera necesare pentru cultura lor generala. Gândirea si actiunea elevilor erau directionate si dirijate în mod riguros din exterior. Un studiu de diagnoza realizat nu cu mult timp în urma Miroiu, 1998), releva faptul ca filosofia învatamântului românesc din ultimele decenii s-ar caracteriza îndeosebi prin: autocentrare si autosuficienta, elitism, exceptionalism si intelectualism segregare si sociabilitate, autoritarism, hiperierarhizare si hipercentralizare, depersonalizare, conservatorism si inegalitate de sanse. Rezultatele studiului vin sa întareasca convingerea în necesitatea schimbarii, care sa conduca la alinierea învatamântului din tara noastra la standardele educatiei moderne.

Timp îndelungat învatamântul a fost orientat cu precadere spre aspectul informational, considerându-se ca cel care detine informatiile poate si opera cu ele la un nivel acceptabil.

Aceasta conceptie, se arata în ultimele documente curriculare, a generat în anumite cazuri performante înalte, dar la nivelul masei de elevi a înregistrat mari esecuri. În scoala traditionala prioritar era aspectul informational, deoarece se considera ca om instruit este acela care poseda un volum mare de cunostinte din diverse domenii, un „ encicloped”. Se pierdea din vedere faptul ca toate deprinderile „ de a sti sa faci” si de „ a sti sa fii” contribuie la formarea profilului de personalitate, pe care dorim sa-l educam la elevi.

Dezvoltarea efectiva a tipului de personalitate dezirabil presupune stabilirea unor obiective adecvate pentru fiecare arie curriculara. Privitor la orientarea procesului educativ, o schimbare semnificativa este în curs de înfaptuire. În favoarea sa pledeaza stiintele educatiei, care propun, din motive deja amintite, o regândire a finalitatilor. Raspunsurile la întrebarea fundamentala: Ce trebuie sa învete elevul în scoala?, converg în ideea ca este necesara stabilirea unor noi prioritati. Se promoveaza finalitati menite sa asigure o noua calitate în formarea personalitatii elevilor. Accentul se pune pe:

- dezvoltarea capacitatii cognitive, prin cultivarea calitatilor si operatiilor gândirii,

- astfel încât sa se obtina performante superioare în cunoastere;

- dezvoltarea capacitatii de a formula, dezbate si rezolva probleme;

- cultivarea abilitatilor si tehnicilor necesare studiului individual independent, considerate esentiale pentru buna formare intelectuala si importante pentru integrarea activa într-o viata sociala deosebit de complexa si dinamica;

- cultivarea dispozitiei si a capacitatii creatoare, ca ansamblu de calitati intelectuale si morale;