Mijloace de Învățământ

Realizarea obiectivelor procesului de învatamânt impune ca necesara, în diferite etape ale învatarii, intuirea obiectelor, proceselor, fenomenelor realitatii, fie direct, fie prin intermediul unor substitute. Totodata, formarea unor priceperi si deprinderi solicita prezenta unor suporturi materiale pentru exersarea actiunilor.

Exista astfel în învatamânt o diversitate de asemenea “instrumente pedagogice” numite mijloace de învatamânt.

Mijloacele de învatamânt reprezinta ansamblul de obiecte, dispozitive, aparate care contribuie la desfasurarea eficienta a activitatii didactice. Ele sunt resurse materiale ale procesului de învatamânt, selectionate din realitate, modificate sau confectionate în vederea atingerii unor obiective pedagogice [1, p. 203].

Progresul tehnicii a impulsionat diversificarea si perfectionarea acestor resurse. În literatura de specialitate sunt semnalate cinci generatii de mijloace de învatamânt care reprezinta tot atâtea etape în inovarea instructiei [2, p. 188 si urm.).

- Din prima generatie fac parte tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu, etc.; ele nu pot fi utilizate decât direct, prin actiunea comuna profesor – elev.

- Celei de-a doua generatii îi apartin mijloacele purtatoare de informatii gata elaborate: manuale, alte texte tiparite. În acest caz, actiunea adultului asupra elevului este imediata prin intermediul unui cod – scrisul.

- A treia generatie de mijloace de învatamânt este generata de introducerea masinilor în procesul de comunicare interumana si este reprezentata de mijloacele audiovizuale (dispozitive, filmul, înregistrarile sonore, emisiunile T.V. etc).

- A patra generatie de mijloace de învatamânt se bazeaza pe dialogul direct între elev si masina, cum ar fi cel desfasurat în laboratoarele lingvistice sau în învatamântul programat.

- A cincia generatie, complementara precedentei si dezvoltând interactiunea elev – masina, apartine calculatoarelor electronice. Calculatorul este cel mai complex mijloc de învatamânt.

Clasificarea mijloacelor de învatamânt are drept criteriu functia pedagogica îndeplinita cu prioritati de acestea [1, p. 203 si urm.]. Se desprind astfel urmatoarele categorii:

A. Mijloace informativ–demonstrative, care faciliteaza dobândirea informatiilor, formarea reprezentarilor si notiunilor:

1. mijloace intuitive, care cuprind:

- obiectele naturale sau originale (ierbare, insectare, preparate microscopice, aparate, unelte, dispozitive, instrumente);

- obiecte confectionate în scopuri didactice care reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale evidentiind trasaturile caracteristice ale acestora (machete, mulaje, corpuri geometrice etc);

- substituenti imagistici: planse, harti, scheme, diapozitive, diafilme, folii pentru retroproiector, filme, înregistrari audio sau video etc.;

2. mijloace logico–rationale: simboluri si complexe de simboluri (formule matematice, note muzicale, textul scris). În acest context, manualul este un mijloc de învatamânt.

B. Mijloace de exersare si formare, necesare formarii priceperilor si deprinderilor sau cultivarii capacitatilor creatoare. Din aceasta categorie fac parte: truse, aparate, instalatii de laborator; scule, instalatii, masini–unelte de atelier; aparate sportive; instrumente muzicale; simulatoare etc.

C. Mijloace de rationalizare a timpului scolar, din care fac parte sabloane, stampile, masini de multiplicat.

D. Mijloace de evaluare a performantelor scolare, care cuprind: seturi de teste, masini sau instalatii complexe pentru verificari, etc.

Mijloacele de învatamânt dispun de un însemnat potential pedagogic. Dimensiunile acestui potential pedagogic pot fi conturate prin evidentierea functiilor pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea instructiv–educationala.

Literatura de specialitate sintetizeaza urmatoarele functii de baza [2. p. 204 si urm.):

- functia de comunicare: mijloacele de învatamânt pot transmite un volum mare de informatii, într-un timp scurt si într-o forma accesibila si atractiva;

- functia demonstrativa: mijloacele de învatamânt asigura un suport concret–senzorial, necesar întelegerii proceselor si fenomenelor, carora, prin tehnici specifice, le pot mari sau micsora dimensiunile, le pot accelera sau încetini ritmul real de desfasurare sau le pot simplifica si schematiza structura;

- functia motivationala: mesajele audio-vizuale pot sensibiliza elevii pentru problemele studiate, le pot stimula interesele de cunoastere, cultivând astfel motivatia pentru activitatea scolara;

- functia formativa: dirijati sa recepteze corect mesajul audio-vizual, elevii îsi dezvolta atentia, spiritul de observatie, capacitatea de analiza, sinteza s.a.;

- functia de evaluare a performantelor scolare, eliminându-se, în acest fel, o serie de factori ai subiectivitatii în notare;

- functia de scolarizare substitutiva: prin intermediul emisiunilor de radio, televiziune si mai ales al calculatorului, se poate realiza un învatamânt la distanta.

De cele mai multe ori, acelasi mijloc de învatamânt poate îndeplini mai multe functii pedagogice. Actualizarea si realizarea acestora la parametrii superiori este conditionata de corecta lui integrare într-o strategie didactica.

La o lectie sau capitol (tema) se utilizeaza de regula mai multe mijloace de învatamânt. Ele alcatuiesc un complex de mijloace de învatamânt (complex multimedia), îndeplinind urmatoarele conditii: sunt subordonate realizarii acelorasi obiective; sunt în relatii de complementaritate.