Mijloacele de Învățământ și Strategia Didactică

1. Caracterizarea generală şi funcţiile mijloacelor de învăţământ

Prin mijloace de învăţământ înţelegem un ansamblu de resurse sau instrumente materiale şi tehnice, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative ale procesului de învăţământ. Ele sunt investite de la început cu un anumit potenţial pedagogic, cu funcţii specifice, ceea ce le deosebeşte de celelalte materiale ce intră în dotarea şcolii.

Mijloacele de învăţământ facilitează transmiterea unor cunoştinţe, formarea şi consolidarea unor priceperi şi deprinderi, evaluarea unor achiziţii, realizarea unor aplicaţii practice în cadrul lecţiilor sau altor forme de organizare a procesului de învăţământ.

În calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie, mijloacele de învăţământ intervin direct în procesul de instruire, sprijinind şi amplificând eforturile de predare ale profesorului şi pe cele de învăţare ale elevilor.

Mijloacele de învăţământ sunt foarte utile în activitatea didactică, deoarece au ca efect atenuarea verbalismului predării, depăşirea formalismului, impunerea unui învăţământ activ şi concret, practic, legat de cerinţele şi realităţile vieţii. Elevii sunt puşi în contact cu obiectele şi fenomenele greu accesibile perceperii directe, cu aspecte ale realităţii rare sau greu sesizabile, care nu pot fi desluşite decât prin prelucrări realizate cu ajutorul aparaturii tehnice sau a unor instrumente speciale.

Funcţiile mijloacelor de învăţământ sunt:

- Informativă – de facilitare a transmiterii unor informaţii, a unor cunoştinţe teoretice;

- Formativă – de familiarizare a elevilor cu mânuirea, selectarea unor instrumente, de solicitare a operaţiilor gândirii, de stimulare a căutării şi cercetării, de dezvoltare a imaginaţiei şi creativităţii elevilor;

- Estetică – de transmitere a diverse materiale estetice care ar fi inaccesibile în alte condiţii (fotografii, diapozitive, secvenţe de film, grafică);

- De orientare a intereselor şcolare şi profesionale ale elevilor – de clarificare a opţiunilor, de stabilizare a acestora, chiar de cristalizare a unor drumuri profesionale;

- De şcolarizare la distanţă – prin programe TV sau prin documente computerizate, care acoperă necesităţile unor categorii ale populaţiei, cu trebuinţe specifice de instruire şi educare (însuşirea scris-cititului, a unei limbi străine, educaţia părinţilor etc.).

Există tendinţa de a pune semnul egalităţii între tehnologia didactică şi mijloacele tehnice de instruire: aparate, instalaţii, calculatorul, camera de luat vederi etc. Acestea din urmă, oricât de performante ar fi, sunt inutilizabile în lipsa unor produse intelectuale. Ele nu reprezintă decât suportul tehnic pe care îl vor folosi profesorii pentru a realiza ceea ce au gândit şi planificat în procesul de învăţământ. Pentru a pune de acord ritmul lent, uniform al modificărilor din domeniul educaţiei cu ritmul continuu şi accelerat al schimbărilor ce se petrec în viaţă, Gaston Berger observa că este necesar a dota învăţământul cu mijloace tehnice similare cu cele care se utilizează în afara şcolii.

Pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrelor didactice are în vedere mai mult o iniţiere în metodele de predare şi mai puţin în modalităţile de utilizare a mijloacelor tehnice de instruire. Un program de formare iniţială a cadrelor didactice în privinţa metodologiei utilizării mijloacelor tehnice de instruire trebuie să cuprindă familiarizarea cu acestea şi exersarea în tehnica mânuirii lor. Se impune formarea unor abilităţi de mânuire a aparatelor, pentru a preveni apariţia greşelilor frecvent întâlnite :

- erori de punere în funcţiune/oprire a aparatelor, datorită necunoaşterii operaţiilor şi succesiunii lor;

- cauzarea unor defecţiuni la aparate şi a unor timpi de stagnare în activitate;

- greutatea comutării atenţiei de la activitatea cu mijloacele tehnice la conţinutul logic al lecţiei;

- stângăcie în utilizarea comentariului vorbit care însoţeşte imaginile proiectate;

- suprapunerea nepotrivită a comentariului vorbit cu imaginea vizuală, în cazul în care imaginea este suficient de relevantă sau, alteori, lipsa comentariului, atunci când imaginile nu sunt suficient de explicite.

Întâmpinând dificultăţi ca cele menţionate, profesorii tind uneori să limiteze activităţile cu elevii la procedee tradiţionale, mai ales expozitive.

2. Sistemul mijloacelor de învăţământ

Ordonate după funcţia pedagogică pe care o îndeplinesc cu precădere, aceste mijloace pot fi grupate astfel:

A. Mijloace informativ – demonstrative, ce reprezintă surse de informaţie, pot servi la transmiterea unei informaţii noi, la exemplificarea sau ilustrarea noţiunilor, la concretizarea ideilor. După forma şi gradul de apropiere sau depărtare de experienţa concretă a învăţării, acestea pot fi împărţite în:

a) materiale intuitive naturale, reale, de tipul diferitelor specimene reţinute din mediul înconjurător: colecţii de plante, de insecte, de minerale, de roci, metale, preparate pentru microscop, obiecte tehnice, instrumente, aparate, unelte, maşini etc.