Pedagogie

În literatura pedagogica se foloseste în ultimii ani tot mai frecvent termenul de curriculum care-si datoreaza complexitatea, dar si ambiguitatea semantica, legaturii organice dintre componentele procesului de învatamânt pe care încearca sa le surprinda. Având o origine latina (curriculum=cursa, alergare), acest termen a cunoscut o diversitate de definitii, o diversitate semantica ce aproape îl anuleaza. La noi, termenul desemneaza continutul activitatilor instructiv-educative, dar în strânsa interdependenta cu obiectivele educationale, activitatile de predare, metodele didactice, mijloacele de învatamânt si formele de realizare a activitatilor. De altfel, putem distinge doua sensuri ale termenului curriculum: în sens restrâns curriculum ar desemna însusi continutul învatamântului, iar în sens larg el s-ar referi la întregul program al actiunilor educative, cu toate componentele si interactiunile dintre ele. În literatura pedagogica de specialitate termenul se utilizeaza cu precadere în sensul sau restrâns, nepierzându-se însa din vedere perspectiva oferita de sensul larg.

În ansamblul componentelor procesului educativ continutul învatamântului ocupa o pozitie centrala, deoarece formarea elevului se bazeaza pe informare, pe calitatea informatiilor si pe modalitatile participative de achizitionare a acestora. Proiectarea întregului demers didactic (obiectivele pedagogice, metodele, mijloacele, strategiile, procesul de evaluare) se realizeaza în functie de particularitatile continuturilor vehiculate în activitatea de instruire. Comunicarea didactica, interactiunea profesor-elev, presupun transmiterea de continuturi educationale.

Continutul procesului de învatamânt nu se suprapune cu continutul educatiei. Continutul educatiei este mai larg, în sensul ca el cuprinde si influente ce provin din teritoriul informalului sub forma unur mesaje ale spatiului social. Continutul învatamântului se refera numai la vlorile transmise prin institutiile scolare.

Continutul învatamântului are urmatoarele caracteristici:

- Mobilitate, dinamica ridicata, întrucât cresterea cunoasterii determina introducerea continua de noi informatii

- Amplificarea sa pe masura trecerii de la învatamântul gimnazial, la cel liceal si apoi universitar

- Specializarea sa continua ce oglindeste diversificarea stiintelor pe ramuri stiintifice înguste

- Prelucrarea pedagogica a cunostintelor pentru asigurarea asimilarii acestora de catre elevi

- Caracterul istoric, exprimat de relatia sa strânsa cu idealurile educative ale societatii de la un moment dat

Curriculum-ul în sens de continut al învatamântului se obiectiveaza în urmatoarele trei instrumente cu care opereaza profesorul: planul de învatamânt, programa scolara si manualul.

Conceptul de curriculum dispune de o serie de derivatii conceptuale, adica de termeni înruditi care sunt folositi în literatura de specialitate:

1. Curriculum general sau core curriculum. El reprezinta o structura de continuturi centrate pe nevoile comune ale elevilor si selectate din materii de stricta necesitate pentru categoriile largi de elevi. Este vorba de acel trunchi comun de materii, obligatoriu pentru toti elevii, ocupând 80 % din totalul disciplinelor (restul materiilor sunt selectate în functie de nevoile concrete, speciale ale unor categorii de elevi)

2. Curriculum specializat (sau de profil). Reprezinta acele seturi de cunostinte si valori dobândite la diferite discipline pentru a forma competente în domenii particulare.

3. Curriculum ascuns (sau subliminal). Se refera la acele valori încorporate de elevi, necuprinse în planificarea curriculara si include influente informale sau nonformale datorate familiei, grupului de prieteni, etc. Cuprinde valori morale, ritualuri, reguli, conveniente, proceduri si nu e produsul stiintei

4. Curriculul recomandat. Constituie oferta pusa la dispozitie de experti care, în functie de exigentele scolii sau societatii în ansamblu, propun anumite seturi de cunostinte si valori.

5. Curriculum scris (prescris). E ipostaza curricumului explicitata în documente care directioneaza învatamântul si enunta continuturile de transmis. Este vorba de planurile de învatamânt si programele scolare.

6. Curriculum predat. Se refera la totalitatea cunostintelor si deprinderilor actualizate efectiv în predare atât de profesori cât si de elevi.

7. Curriculum învatat. Este ceea ce achizitioneaza efectiv elevul si poate fi evidentiat prin evaluare.

8. Curriculum suport. Este ipostaza prezenta la nivelul unor suporturi de continut precum carti, ghiduri, caiete didactice, suporturi multimedia (CD-uri, DVD-uri, casete, etc.).

9. Curriculum testat. Este partea din curriculum antrenata în procesul de evaluare.

10. Curriculum exclus. Reprezinta acele secvente care nu au fost predate din diferite ratiuni (devalorizare subiectiva, uzura morala a dimensiunii respective, neadecvare ideologica, etc)

11. Curriculum global – acele tipuri de valori propuse tuturor elevilor dintr-un areal geografic.

12. Curriculum zonal – acele oferte educationale de care beneficiaza doar unii elevi dintr-un spatiu geografic (cunostinte de etnografie, folclor, istoria sau geografia comunitatii locale).