Principiile Procesului de Învatamânt

Procesul de învăţământ a evoluat de la empirism la o ştiinţă aplicată şi urmare a acestui fapt didactica se ocupăacum cu proiectarea, organizarea şi cu metodologia procesuluide învăţământ (I.Radu, 1995)

Educarea-instruirea are caracter teleologic; un ansamblu de norme şi reguli interdependente, care acţionează la mai multe niveluri (macro/microstructural, instituţional/funcţional ş.a.m.d.) pe un interval cuprins între obligativitate şi opţionalitate (C. Cucoş, 1996) circumscriu normativitatea sistemului/procesului de învăţământ.

Principiile procesului de învatamânt mai sunt cunoscute si sub denumirea de „principii didactice”.

Dintr-o perspectivă principiile didactice (pedagogice) reprezintă „normele cu valoare strategică şi operaţională care trebuie respectate în vederea asigurării eficienţei activităţilor proiectate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ“ (S. Cristea, 2000, p.298).

Principiile didactice sunt norme orientative generale, directoare; intr-o formă sau alta ele au fost prezente totdeauna în educaţie – constant apoi, în toate lucrările cu caracter pedagogic; orice istorie a ideilor pedagogice poate demonstra acest lucru. Ele sunt concepte cu caracter general, sistemic, normativ şi deschis, care stau la baza atingerii obiectivelor educaţionale şi care guvernează proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice. Principiile didactice sunt sisteme de norme cu caracter general, care pot fi aplicate la orice tip de activitate instructiv-educativă,

Prezenţa normelor în educaţie a fost mereu conştientizată; ea este o necesitate.

Accepţiunile moderne ale principiilor didactice le transformă în „standarde instrucţionale minimale“ (La Torre) şi le aşează la baza oricărei activităţi de instruire (R. B. Iucu, 2001).

Delimitări conceptuale şi clasificări

Sunt autori care fac diferenţa între principii şi reguli didactice în funcţie de aplicabilitatea (implicit, gradul de generalitate) unei/altei norme; o normă de tip „regulă“ este particulară, acţionează într-o arie mai restrânsă, vizează segmente ale proceselor didactice (latură a educaţiei, moment al activităţii didactice).

Alţi autori nuanţează la nivelul principiilor şi disting „principii pedagogice“ (valabile pentru procesul de învăţământ în ansamblul său) şi „principii didactice“ (valabile pentru activitatea didactică microstructurală); din acest punct de vedere se poate vorbi şi despre „principii ale procesului de învăţământ“ (vezi S. Cristea, 2000, pp.298-299).

Caracterul normativ al principiilor didactice rezultă din rolul de reglare pe care îl au în stabilirea obiectivelor, în conturarea şi structurarea conţinuturilor, în alegerea metodelor,tehnicilor şi strategiilor didactice , în stabilirea mijloacelor de învăţământ şi în realizarea evaluării.

Caracterul logic derivă din modul în care principiile didactice exprimă raporturile esenţiale şi globale care orientează conceperea şi desfăşurarea procesului de învăţământ.

Caracterul obiectiv al acestora asigură o orientare a procesului de învăţământ nefalsificată şi detaşată de impresii, tendinţe şi dorinţe subiective; procesul de învăţământ este orientat în concordanţă cu legile dezvoltării psihice ale individului, precum şi cu legile evoluţiei societăţii.

Caracterul algoritmic este determinat de modul în care principiile didactice

exprimă cerinţe şi soluţii prin utilizarea unui sistem precis de reguli, care se cer a fi cunoscute şi respectate cu exactitate, dacă se doreşte o orientare eficientă a procesului de învăţământ.

Caracterul dinamic exprimă faptul că principiile didactice sunt elemente legice, dar deschise înnoirilor/creativităţii fiind în pas cu schimbările şi mutaţiile care intervin în actul instructiv-educativ.

Caracterul sistematic arată că fiecare principiu (ca entitate în sine) intră în relaţie cu celelalte principii, alcătuind un ansamblu unitar de legităţi ale cărui componente se condiţionează reciproc. Pentru o bună organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ, profesorul trebuie să respecte şi să aplice corect următoarele principii didactice

- Principiul unităţii dintre senzorial şi raţional (intuiţie şi

accesibilitate)

- Principiul legării teoriei de practică

- Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor

- Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor

- Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

- Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării

- Principiul stimulării motivaţiei

- Principiul asigurării conexiunii inverse.