Extras din curs

Capitolul I.

...SI CURAJUL SE ÎNVATA, NU-I ASA?

Fobia sociala si antrenamentul abilitatilor sociale

Cinstit sa fiu, am ajuns preocupat de fobia sociala dintr-o întâmplare. Însoteam pe doctorul belgian André Moreau la un congres al psihiatrilor (Un secol de psihiatrie: Socola, Iasi 2005), unde avea doua lucrari pe tema comunicarii terapeut-client. Îi eram alaturi, în spuza recunostintei anilor de ucenicie la trainigurile sale. Inocent, am asistat la câteva dezbateri asupra fobiei sociale si a impactului ei asupra calitatii vietii. Parca fulgerat, mi-am dat seama brusc ca duc în spate o piatra de moara. Habar n-aveam ca-i spune fobie sociala. Nici ca timiditatea poate fi maladiva.

Întâlnirea cu propriile spaime a fost o iluminare. Sporadic, istoria personala mi-a fost devastata de unele tulburari de anxietate sociala. M-am întrebat atunci câte din trenurile vietii pierdusem, câte din bucuriile simple de fiecare zi? Dincolo de unele manifestari extreme, precum inventica sau revolta împotriva regimului, am smuls bruma de succese ascuns în umbra scrisului solitar. Îmi era mai usor singur în fata hârtiei de scris, decât în public. Abia spre 35 de ani, dupa puscarie si presa, m-am debarasat de inhibitii. Fara asta, probabil, ratam cariera de universitar si negociator. Din timidul de cândva a ramas sfiala si explozia. Poate da, poate nu.

Multi dintre noi duc pe picioare tulburari de anxietate despre care nici nu stiu ca poarta un nume. Cu pretul unor eforturi psihice epuizante, evitam expunerea în public si fobia trece neobservata de anturaj. Starile de panica ne perturba rutina cotidiana, în familie, anturaj, scoala, munca.

Realizam oare natura lor mai mult sau mai putin patologica? Limbajul si ocaziile în care psihiatrii ofera informatii de acest gen ramân inaccesibile publicului fara abilitare medicala, care are nevoie de ele. (Cartea doctorului Sorin Ene, Cum sa ne învingem teama, este o fericita exceptie.)

Ce este anxietatea?

Dupa dictionar, anxietatea este „o stare de neliniste care apare (...) în absenta unor cauze evidente, însotita de fenomene organo-functionale de tipul palpitatiilor, jenei respiratorii, transpiratiei abundente etc.”

Simplu spus, anxietatea este o teama fara obiect, de necunoscut. Nu-i un rau în sine, ba chiar se afla în slujba supravietuirii. Ca emotie din familia fricii, are rolul de a pregati organismul sa întâmpine primejdii potentiale, înca fara chip. Fara o minima stare de anxietate, am ramâne total indolenti si iresponsabili. Seara, de pilda, ne pune sa fixam desteptatorul sa nu întârziem la program. Ne împinge sa pregatim din timp lucrarea pe care o vom prezenta sefului sau contractul ce-l vom negocia cu clientul.

La intensitate normala, anxietatea este la fel de binevenita ca apa din reteaua de irigatii. Se afla acolo pentru a întâmpina seceta. Când întrece masura, apa se revarsa peste diguri; matura totul în cale si distruge ceea ce trebuia protejat. La fel se întâmpla si cu anxietatea în exces; inunda, sufoca si perturba psihicul. Daca ajunge o stare continua si fara mobil concret, anxietatea inventeaza primejdii care nu exista cu adevarat. Iata un exercitiu care sugereaza acest lucru!