Extras din curs
1. COMPORTAMENTUL NORMAL VERSUS COMPORTAMENTUL SIMULAT
In sens larg, comportamentul reprezinta maniera specifica prin care subiectul uman este determinat sa raspunda printr-un ansamblu de reactii la solicitarile de ordin fizic sau social care vin din ambianta, cautand ca prin aceasta sa se adapteze la situatiile nou intervenite.
In viata unei persoane apar adesea situatii care o solicita contradictoriu. Anumite conveniente sociale pot intra in contradictie cu starea de moment sau chiar cu convingerile intime ale persoanei, cu sistemul propriu de valori. Apar in acest caz dilemele de comportament, depasirea lor presupunand din partea persoanei maturitate sociala, plasticitate psihica si suplete comportamentala.
Daca adeptii "behaviorismului ortodox" foloseau termenul de comportament pentru a face referire la reactiile exteriorizate ale organismului, la ceea ce putea fi observat, inregistrat si masurat direct, odata cu dezvoltarea procedeelor si tehnicilor de inregistrare a reactiilor organismului au fost descoperite si urmarite noi modificari interne ce tin de procesele gandirii, emotiei, limbajului etc. mai fine decat cele observate anterior. Astfel s-au distins doua modalitati de raspuns comportamental (Ciofu, 1974):
Comportamentul aparent ("overt behavior") care include reactiile exteriorizate ale persoanei, observabile direct, cum ar fi limbajul vorbit sau gestual, mimica, activitatea de miscare a membrelor sau corpului. Termenul de "overt behavior", initial apare in lucrarile a mai multor autori: Ruch (1963), McGuigan (1966), Munn (1966), Skinner (1966).
Comportamentul inaparent ("covert behavior") include modificarile interne, indirect decelabile, ce insotesc procesele gandirii, emotiei, limbajului etc. dintre care amintim: modificarile ritmului respirator, ale ritmului cardiac, a secretiei salivare, intensificarea activitatii glandelor sudoripare, a compozitiei chimice si hormonale a sangelui, cresterea conductantei electrice a pielii etc. Termenul de "covert behavior" a fost utilizat de McGuigan & Skinner (1966).
Exista o continua interschimbare intre cele doua modalitati comportamentale, in sensul ca unui comportament aparent ii corespund obligatoriu forme de comportament inaparent, insa nu oricaror manifestari inaparente le corespund manifestari de comportament aparent. Atat modalitatile aparente cat si cele inaparente sunt aspecte ale unui comportament larg cu o caracteristica de unicitate pentru momentul respectiv.
Se stie ca orice comportament are concomitente cognitive si / sau biochimice, dupa cum orice modificare biochimica este resimtita in modul de procesare a informatiei sau in comportament. Luand in calcul finalitatea actiunii, este important de sesizat cauza principala care optimizeaza interactiunea persoanei cu mediul, putandu-se astfel interveni asupra factorilor blocanti atat la nivel intern, cat si la nivel extern (Miclea, 1997).
Una din problemele frecvent intalnite in activitatea judiciara este cea a comportamentului simulat al persoanelor implicate in diferite cauze penale. In functie de situatia in care se afla o anumita persoana, in functie de interesul si scopul urmarit, comportamentul obisnuit al acesteia poate lua forma unei conduite simulate.
Conduita sau comportamentul simulat este o incercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realitati. Persoana in cauza da intentionat un raspuns verbal strain aceluia pe care il gandeste, exteriorizand sau mascand o expresie ce nu se potriveste cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul autentic incercat.
Simularea nu este o simpla eroare, ea se caracterizeaza prin intentionalitate. Este o "greseala" intentionata, invaluita si sustinuta pragmatic.
Simularea este o entitate contradictorie intre aspectul aparent si cel inaparent al comportamentului, expresia unei dedublari psihologice in raport cu sine. Aspectul aparent poate fi cunoscut, uneori este afisat abil sau naiv, cu efortul de persuasiune. Dimpotriva aspectul inaparent este secretizat, nu face obiect de confesiune, iar uneori pentru a-l secretiza, se practica dezinformarea sistematica dupa reguli tactice bine definite, pentru derutarea organelor judiciare. Aceasta poate fi asemanata cu un binom compus din aparenta (produs al dezinformarii verbale sau materiale ori combinate) si inaparenta (realitatea secretizata, intima, neconfesata) (Mitrofan, Zdrenghea & Butoi, 1992).
Simularea are o prezenta cotidiana. Uneori se dovedeste a fi necesara, stimuland sensul vietii. Omul are nevoie si de unele parghii compensatorii, de autoiluzionare, de autoamagire. Pentru a depasi momentele critice din viata, persoana, constient sau inconstient, isi protejeaza eul prin cultivarea sentimentelor sperantei, increderii, optimismului. Simularea in aceste situatii reprezinta o forma ocolita de acceptare a conditiei umane, un loc de refugiu imaginar.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metode de Detectare a Comportamentului Simulat.doc