Metodologia Cercetării Psihologice

Epistemologia: o scurtă incursiune

Epistemologia - teoria cunoasterii - reprezintă o ramură a filozofiei care se

ocupă cu originile, natura si scopurile cunoasterii. Epistemologia trebuie sa

răspundă la două întrebări: Ce este cunoasterea ? si Cum este posibilă

cunoasterea ?

Cuvântul epistemologie derivă din două cuvinte grecesti: epistēme, care

înseamnă „cunoastere” si logos care înseamnă „studiu al” sau „teorie a”.

In antichitate epistēme semnifica cunoastere, stiintă si era contrariul cuvântului

doxa care însemna părere, opinie deci o cunostintă nesigură.

Termenul de epistemologie este de dată recentă, creatorul său considerându-se a

fi Huxley.

Epistemologia cerceteaza originea, structura, metodele si validitatea

cunoasterii stiintifice. Sarcina epistemologiei este sa stabileasca conditiile, valorile

si limitele cunoasterii stiintifice, sa precizeze gradul de indoiala si de certitudine pe

care il comporta stiinta dobandita precum si metodele prin care se poate atenua

indoiala si spori certitudinea.

Epistemologia – înainte de toate – trebuie să realizeze distinctia dintre

cunoasterea de tip comun, general-uman si cunoasterea stiintifică. În general se

consideră cunoastere de tip stiintific, acea cunoastere care are următoarele

însusiri:

- se îndepărtează de cunoasterea comună si de bunul simt;

- descompune automatismele mentale generate de experienta cotidiană;

- uzează de matematizare si formalizare;

- utilizează metode speciale de tipul modelare, axiomatizare, formalizare etc.;

- obtine cunostinte cel putin verificabile dacă nu verificate.

Epistemologia poate fi privită si în raporturile sale cu celelalte ramuri ale

filosofiei sau cu alte stiinte. Astfel, se consideră că gnoseologia - teoria generala a

cunoasterii - este acel domeniu al filosofiei care studiaza natura si intinderea

cunoasterii, presupozitiile si fundamentele acesteia. Deci, are in vedere orice tip de

3

raport reflexiv intre subiect si obiect, in timp ce epistemologia este teoria filosofica

a cunoasterii stiintifice.

Fiind o fiintă gânditoare, omul în relatia sa cu mediul si cu ceilalti, dispune de un

anumit discernamant numit bun-simt, care îl ajuta sa faca în mod sponan diferenta

dintre real si fantastic, fals si adevar. Desi acest fapt poate fi considerat o conditie

necesară pentru claritatea si eficienta gândirii, el nu este si suficient, astfel încât

este nevoie de un demers mai complex, cu teorii, proceduri si metode specifice.

Epistemologia este o disciplină cu dublă dependentă, apartine în acelasi

timp si metastiintei si filosofiei. Ea trebuie sa verifice valoarea operatiilor

intelectuale, să stabilească principiile si regulile de cunoastere în genere, conditiile

fundamentale ale cunoasterii, functionarea acesteia si procedeele necesare pentru

a construi stiinta. Se consideră asadar, că raportul dintre epistemologie si

gnoseologie este în principiu un raport similar cu cel dintre specie si gen.

Logica realizează o apreciere intrinsecă a continutului gândirii, nu se

preocupă decât de conditiile de validitate a continutului gândirii, fiind preocupată

doar de corectitudinea functiei acesteia, pe când epistemologia caută să

stabilească valorile cunoasterii.