Obiectul și problemele psihologiei școlare

Obiectul si problemele psihologiei scolare

1. Obiectul psihologiei scolare

2. Domeniul si sarcinile psihologiei scolare

3. Locul psihologiei scolare în cadrul stintelor psihologice

4. Necesitatea studierii psihologiei scolare

1. Obiectul psihologiei scolare

Psihologia scolara este o ramura aplicativa a psihologiei generale, stiinta, care, asa cum desprindem din analiza etimologica a cuvântului psihologie (psyche-psihic,suflet, spirit si logos-cuvânt, cunoastere) este centrata pe studierea activitatii psihice (regasita în procese, însusiri, mecanisme si capacitati) în scopul explicarii si optimizarii existentei umane.

La rândul ei, psihologia scolara studiaza procesul instructiv-educativ din punct de vedere psihologic în perspectiva îmbunatatirii activitatii profesionale a cadrului didactic si favorizarii autorealizarii personalitatii elevului.

Principalele probleme care configureaza obiectul psihologiei scolare sunt:

a) legile activitatii psihice si psihosociale ale elevilor, caracteristicile dezvoltarii acestora de-a-lungul vârstelor scolare;

b) formele specifice de manifestare a proceselor, functiilor, însusirilor, trairilor psihice, în raport cu continuturile învatarii si cu particularitatile înfluentelor educationale (ex. daca în învatarea matematicii, gramaticii este implicata mai ales gândirea, în învatarea biologiei, istoriei prioritate au memoria sau natura si consistenta intereselor scolare în raport cu învatarea disciplinelor obligatorii si a celor optionale);

c) studierea teoretico-aplicativa a metodelor de cercetare, a fenomenelor psiho-pedagogice, a celor de cunoastere a personalitatii elevilor precum si valorificarea generalizarilor validate în activitatea didactica;

d) analiza psihologica a metodelor de predare-învatare, de educatie;

e) evolutia comportamentelor si a variabilelor educationale în relatia profesor-elev, în grupul scolar si la nivelul activitatilor cu caracter integrativ (sociale, cultural-artistice, profesionale);

f) dinamica si importanta conduitei didactice ca modalitate specifica de autoprezentare si totodata de influentare a altora în raport cu competenta profesionala;

Oricât de complete si actuale sunt pregatirea de specialitate si cea metodologica, în mod curent, conduita didactica apeleaza atât la dimensiunea intrapersonala, de interioritate psihica a personalitatii (dispozitii, inteligenta, etc.) cât si la cea interpersonala (elev-cadru didactic, grup, clasa-cadru didactic).