Planning

Definirea acestor concepte se facea relativ usor si majoritatea definitiilor surprindeau aceleasi elemente privite din perspective diferite. Realitatea sociala contemporana a diversificat cadrul conceptual în care includem cuplul, casatoria si familia. Se încearca rezolvarea nelinistilor, frustrarilor, incertitudinilor care domina orice tânar înainte, în timpul sau dupa consumarea unei realtii. Existenta omului are câteva coordonate clare care sunt atinse inevitabil. Ne nastem, de obicei, într-o matrice bipolara reprezentata de cuplul parental. Continuam devenind noi însine personalitati polarizate feminin sau masculin, identitati psiho-sexuale constiente de sine. Ne exprimam prin sex-roluri si ne integram social sub semnul a ceea ce ramâne specific, apartenenta fundamentala a unuia dintre sexe. Apoi încercam sa ne gasim perechea pentru ca dimensiunea noastra psihologica este marcata de sansa de a fi si de a ne releva în cadrul convietuirii ca femeie sau barbat. Aspiram catre structura arhetipala bazata pe polaritatea principiilor, pe complementaritate, cautând partenerul alaturi de care sa ne dezvoltam sexual, afectiv, mental si spiritual. Descoperim erotismul si iubirea , iar atunci când satisfactia generata de acesti factori este destul de intensa si încrederea în celalalt este mare, începem sa ne gândim la casatorie. Când facem acest pas, deja valorizam institutia familiei, ca suntem suficient de maturi pentru a ne pune problema descendentilor, se accentueaza simtul responsabilitatii. Încercam prin întelegere si armonie sa pastram unitatea familiei, sa socializam urmasii pentru a le usura integrarea în societate. Aici observam ca deja închidem un ciclu al vietii si deschidem un altul.

Oamenii încearca sa imprime un anumit specific acestor coordonate de mai sus. Acest lucru face ca existenta umana sa fie dominata de o diversitate de comportamente, de o multitudine de stiluri de viata, ceea ce îngreuneaza încercarea de definire a realitatii. Placând de aici, putem întelege ca triada cuplu, casatorie, familie care este dependenta de stadiile dezvoltarii societatii în general, CCF reprezinta un produs al societatii care se modifica odata cu aceasta fiind astfel în continua devenire si ale carei coordonate viitoare nu pot fi precizate. Din acest punct de vedere, putem explica aparitia unor forme de organizare familiara si de disparitiile lor în diferite etape ale dezvoltarii societatii si putem întelege importanta conditiilor istorice, economice si sociale în care evolueaza familia.

CUPLUL—desi atractia si prefeninta interpersonala se manifesta ca fenomen psiho-social înca de timpuriu, atractia de natura erotico-sentimentala ocupa o pondere importanta începând din preadolescnta. La adolescenta, sentimentul este limitat, tinerii fiind dominati de idei si fantezii erotice peste care se suprapun emotii si dorinte. Datorita factorilor care au accelerat maturizarea sexuala s-a generalizat tentatia ca tinerii sa-si înceapa viata sexuala devreme, erotismul devenind din ce în ce mai mult un domeniu de fascinanta atractivitate, de încercare de exerciatare a identitatii, a autonomiei si a afirmarii eului. Psihologia sociala a încercat elaborarea unor serii de teorii care sa expliceformarea cuplurilor, cele mai cunoscute fiind: teoria similaritatii ssi cea a complementaritatii trasaturilor. Aceste teorii nu satisfac, desi explica oarecum sansa alegerii partenerului, nu justifica suficient actul decizional. Cea mai credibila teorie accentueaza perspectiva dinamica a cuplului, insistând pe factorii psihologici si fizici. Factorul fizic actioneaza prin erotismul comportamental, iar cel psihologic alimenteaza stabilitatea relatiei, necesitatea dezvoltarii acesteia în timp, inclusiv sau mai ales în casatorie.

Cuplul poate fi definit ca o structura bipolara de tip bio-psiho-social, bazata pe interdeterminism mutual, adica partenerii se satisfac, stimuleaza, sustin, dezvolta si realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin celalalt. În aceasta definitie este vorba de cuplul heterosexual. Conform definitiei, un cuplu poate fi armonic, adica satisfacator si stabilizator sau dizarmonic, tinzând spre disociere. Cuplurile tind sa oscileze fie catre stabilitate, coeziune si progres, fie catre instabilitate, disensiune si dizolvare. În primul caz, factorii mentionati conduc catre o permanentizare a relatiei care are mari sanse de a se transforma într-o casatorie. Aceasta implica consecinte sociale, afective, morale, juritice care o diferentiaza clar de viata de cuplu.

CASATORIA reprezinta uniunea liber consimtita dintre o femeie si un barbat încheiata cu respectarea dispozitiilor legale în scopul întemeierii unei familii. Din perspectiva psihologica, a defini casatoria înseamna a vorbi despre o relatie psihologica dintre 2 oameni constienti, ea fiind o constructie complicata alcatuita dintr-o serie de date subiective si obiective fiind de natura eterogena. Ca atare, casatoria este calea unor transformari psihologice ale personalitatii ce faciliteaza trecerea de la o stare în care omul este doar unealta naturii sale instinctuale, la o alta stare în care devine el însusi, rezultat al prefacerii naturii în cultura si a instinctului în spirit. Sociologii considera ca momentul semnificativ al transformarilor individului prin si în casatorie, este intrarea în a doua jumatate a vietii, moment în care pasiunea se transforma în datorie, dorinta în necesitate iar surprizele si descoperirile din tinerete devin obisnuinte. Nici cea mai reusita casatorie nu poate sterge particularitatile individulae astfel încât starile sotilor sa fie identice. Cel mai frecvent, unul dintre soti se acomodeaza mai repede decât celalalt. Actul casatoriei semnifica unirea a doua neamuri între care nu exista legaturi de consangvinitate. Aceasta unire poate fi:

a) endogamica—partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, rasa sau religie.

b) exogamica—partenerul vine din afara grupului.

Casatoria poate fi:

a) patrilocala—noul cuplu îsi stabileste resedinta împreuna cu familia sotului.

b) Neolocala—resedinta este neutra.

c) Matrilocala—cu familia sotiei.

Domina casatoriile matrilocale si neolocale, primele având o motivatie economica iar celalalte urbanizarii si industrializarii. Casatoriile neolocale conduc adesea la dificultati de adaptare a noii familii în special în comunitati cu grad scazut de permisivitate si cu nivel ridicat al xenofobiei. Aceasta atitudine este determinata de o marginalizare a noii familii.

Dupa modul de transmitere a rudeniei se poate face o deosebire între un sistem matrilinear, în care sotia îsi pastreaza numele si bunurile pe care la transmite copiilor ei si sistemul patrilinear în care transmiterea rudeniei, numelui si bunurilor se face pe linie paterna. Sistemul cel mai frecvent este bilinear, chiar daca predomina ptrilinearitatea. Din perspeciva istorica, casatoria are mai mult forme, dar cele mai cunoscute sunt poligamia si monogamia.

FAMILIA reprezinta o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin 2 indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, relizând o latura biologica si/sau psiho-sociala. În general, viata indivizilor în cadrul familiei cuprinde 2 elemente esentiale: una biologica, constanta, si una sociala în permanenta schimbare, reprezentând etica, educatia, espectele economice, juritice si psiho-sociale.

Din punct de vedere sociologic, familia reprezinta exemplul tipic de grup primar cu mai multe tipologii: una face deosebirea înte familia de origine si familia de procreeare(conjugala), cea constituita prin casatorie. Dupa gradul de cuprindere al grupului familial, familia poate fi nucleara, care cuprinde sot, sotie si copii sau familia extinsa la care se mai adauga alte rude. Dupa gradul de exercitare a autoritatii, sistemele familiale pot fi patriarhale, matriarhale, egalitare.