Teologie Morală

PROLEGOMENA

În contextul actual al învatamântului teologic universitar, Teologia Morala este o disciplina sistematica, însa cu o finalitate practica. Alaturi de celelalte discipline si împreuna cu ele, Teologia Morala are ca scop formarea unui anumit mod de a gândi si, mai ales, a unui mod de a fi si de a trai în aceasta lume.

Pentru a putea sesiza mai clar specificul Teologiei Morale, consideram ca este necesar sa precizam mai întâi conceptele si principiile generale cu care ea opereaza. Este ceea ce ne-am propus sa facem în cele ce urmeaza.

1. Notiunea de morala

Etimologic, notiunea de morala vine din limba latina de la adjectivul moralis, is. Cercetatorii în domeniu considera ca cel care a folosit prima data, în scrierile sale, notiunea de morala a fost Marcus Tullius Cicero (106-43 î.d.Hr.), filosof, orator, scriitor si om politic roman. În capitolul I al tratatului sau de morala, el scrie: „Quia pertinet ad mores, quod ²2@H illi vocant, nos eam partem philosophiae de Moribus appelare solemus; sed decet augentem linquam latinam nominare Moralem” .

Asa cum reiese din acest citat, adjectivul moralis deriva de la substantivul mos, ris, care, tradus în limba româna, înseamna datina, obicei. Corespondentul grecesc al notiunii de morala este etica (²246Z). Aceasta notiune deriva de la substantivul ²2@H, prezent si el în citatul de mai sus. În opera lui Homer el însemna vatra stramosilor, locuinta unei familii sau patria. Mai târziu, s-a trecut de la aceasta semnificatie geografica-spatiala la o semnificatie spirituala, ²2@H însemnând patria spiritului, a sinelui moral.

În limbajul popular, ²2@H avea, totusi, o semnificatie asemanatoare cu cea a latinescului mos, ris, adica datina, obicei sau, în sens moral, legea sau norma întemeiata pe datina: morem facet usus (Ovidiu); sau: morem pacis imponere (Virgiliu).

Cu acest înteles apare notiunea de ²2@H si cea de mos, ris în Noul Testament, în Epistola a I-a catre Corinteni 15, 33, în care Sfântul Apostol Pavel citeaza pe poetul Menandru . „Nu va lasati înselati, scrie el. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune” (Nolite seduci: corrumpunt mores bonos colloquia mala).

Cele doua substantive subliniate au în textul de mai sus un sens moral propriu-zis întrucât se refera la legea sau datina morala a unei comunitati, în cazul nostru comunitatea crestina. Deci notiunea de morala, în cadrul disciplinei noastre, este un atribut substantival ce caracterizeaza un câmp distinct al reflectiei teologice.

2. Teologie si morala

Am vazut mai sus ca notiunea de morala este strâns legata de ideea de datina, obicei sau, mai precis, de ideea de traditie. Traditia, la rândul ei, se întemeiaza pe un anumit mod de a defini si interpreta omul si existenta sa în lume.

Traditia morala crestina nu face exceptie de la aceasta regula. Ea defineste si interpreteaza existenta omului în lume plecând nu de la om ca fiinta auto-noma, ci de la Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, morala crestina este teo-noma sau, mai precis, hristo-noma. Criteriul sau axiologic nu este o lege morala impersonala, nici un sistem de valori bazat pe un acord sau o conventie sociala, ci este o Persoana, Persoana divino-umana a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Datorita acestui fapt, notiunea de morala, în viata crestina, este strâns legata de notiunea de teologie. Teologia, ca expresie obiectiva a învataturii de credinta, asimilata de întreaga Biserica prin consensul ei unanim, în spatiu si timp, reprezinta criteriul noetic al vietii morale, iar teologia, ca expresie concreta a comuniunii cu Dumnezeu Tatal, prin Fiul, în Duhul Sfânt, reprezinta criteriul ei existential.

3. Definitia Teologiei morale

Teologia morala este o disciplina din cadrul sectie sistematice a învatamântului teologic universitar care, pe temeiul Revelatiei lui Dumnezeu, realizata deplin în Iisus Hristos, Logosul întrupat si actualizata permanent în spatiul sacramental si liturgic al Bisericii, analizeaza critic si prezinta stiintific principiile fundamentale ale vietii morale crestine.

Pentru a întelege mai bine aceasta definitie vom face câteva precizari.

a) Teologia morala are ca temei Revelatia lui Dumnezeu

Asa cum reiese din definitie, Teologia morala are ca temei Revelatia lui Dumnezeu. Precizarea notiunii de Revelatie, a continutului ei si a etapelor desfasurarii sale constituie domeniul de cercetare al Teologie dogmatice, de aceea nu vom insista asupra acestor aspecte. Precizam doar faptul ca, din perspectiva teologica, Revelatia nu înseamna atât descoperirea unor cunostinte teoretice despre un Dumnezeu distant fata de lume si închis în transcendenta Sa, cât lucrarea tainica a lui Dumnezeu prin care a adus de la nefiinta spre fiinta întreaga creatie si apoi îi poarta de grija, prin harul sau, pentru ca aceasta sa ajunga la scopul ei final, îndumnezeirea. Evident ca aceasta lucrare a lui Dumnezeu are o istorie, adica se desfasoara treptat, pentru a nu violenta constiinta si libertatea omului, ci pentru a trezi în el iubirea fata de Dumnezeu.

Din aceasta perspectiva, omul nu este doar obiect al Revelatiei lui Dumnezeu, ci si subiect purtator al ei pentru ca, în mod ontologic, prin ratiunea, constiinta si libertatea sa este orientat spre Dumnezeu. Aceasta orientare dobândeste un continut real, pe de o parte, prin cunoasterea logica a cosmosului, care are o structura logica, rationala si, pe de alta, prin credinta în Revelatia biblica prin care cunoasterea logica îsi descopera sensul ei deplin, deschizându-se spre cunoasterea mistica sau duhovniceasca.

Din punctul nostru de vedere nu exista contradictie între cunoasterea logica si cunoasterea izvorâta din credinta. Cunoasterea logica ne conduce la descoperirea sensurilor generale ale existentei, iar cunoasterea izvorâta din credinta ne ajuta sa integram aceste sensuri în relatia noastra personala cu Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.