Echipamente de Rețea

O retea are în alcatuirea sa o serie de componente elementare care asigura buna ei functionare, precum si integrarea sa în cadrul altor retele. În mare, componentele unei retele ar fi: hub, placi de retea (NIC), switch, router, bridge, gateway.

Scopul placii de retea este de a realiza conexiunea dintre un calculator si o retea locala la care acesta este conectat. Placa de retea reprezinta legatura fizica dintre cablul de retea si magistrala interna a sistemului. Exista trei variante de placi disponibile pe piata: 8-bit, 16-bit si 32-bit. Cu cât este mai mare numarul de biti pe care se face transferul de date, cu atât viteza de transmisie suportata de placa de retea este mai mare. Majoritatea placilor din acest moment suporta transfer de 10/100Mbps, viteza de transmisie fiind determinata automat în functie de capabilitatile placii de retea de la celalalt capat al conexiunii.

Prin retea datele circula în serie (un bit o data), în timp ce în interiorul calculatorului circula în paralel (16, 32 sau 64 biti o data, în functie de bus-ul sistemului). Deci, placa de retea trebuie sa converteasca datele care circula în interiorul calculatorului în format serial. Pentru a functiona, fiecare placa de retea necesita o întrerupere (IRQ - Interrupt Request Line), o adresa I/O si o adresa de memorie. Întreruperea se poate asocia unei resurse prin care procesorul si celelalte componente ale calculatorului îsi acorda atentie unele altora. Unele din aceste întreruperi sunt atribuite anumitor dispozitive chiar daca acestea nu au fost înca instalate fizic în calculator (de exemplu, LPT2 pentru o a doua imprimanta). În cazul placilor de retea, atribuirea unei întreruperi depinde de numarul întreruperii disponibile pe calculator si de numarul întreruperii prin care placa de retea a fost proiectata sa acceseze sistemul. Daca întreruperea pe care este proiectata sa lucreze placa de retea este ocupata de alt dispozitiv, trebuie rezolvat conflictul care apare reconfigurând placa pentru a lucra pe alta întrerupere.

Adresa de memorie (Memory I/O Address) va contine informatii despre zona de memorie pe care respectivul dispozitiv si sistemul de operare o vor folosi pentru a-si transmite date. Intervalul uzual de adrese pe care o placa de retea îl foloseste este 0x240-0x360. O parte dintre aceste adrese sunt deja atribuite unor dispozitive. De exemplu, adresa 0x278 este folosita de cel de al doilea port paralel, iar 0x378, de primul. Cartelele de sunet pot folosi 0x220, iar driver-urile CDROM pot folosi 0x300. PXE (Preboot Execution Environment) reprezinta o modalitate de a buta (porni) calculatorul din retea, nu de pe un harddisc, discheta sau CDROM. Tehnologia a fost dezvoltata de Intel si este suportata de marea majoritate a cardurilor de retea si a calculatoarelor fabricate în prezent. Exista si alte protocoale de butare prin retea.

Conexiunea logica foloseste standarde numite protocoale. Un protocol este o descriere formala a unui set de reguli si conventii care stabilesc modul de comunicare între echipamentele dintr-o retea. Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este principalul protocol folosit.

Ultima parte a conexiunii o reprezinta aplicatia care interpreteaza datele si le afiseaza într-o forma mai simpla. Aplicatiile lucreaza împreuna cu protocoalele pentru a trimite si primi date.

Tipul placii de retea trebuie sa corespunda cu mediul si protocolul folosite în retea. Placa de retea comunica cu reteaua printr-o conexiune seriala si cu calculatorul printr-o conexiune paralela.

Fiecare NIC are o adresa unica scrisa într-un cip ROM de pe placa. Aceasta adresa se numeste adresa MAC (Media Access Control) si are o dimensiune de 48 biti (12 cifre în baza 16) si este exprimata în hexazecimal (12 cifre). Primele 6 care formeaza OUI (Organizational Unique Identifer), sunt administrate de catre IEEE (The Institute of Electrical and Electronic Engineers), identificând producatorul sau vânzatorul produsului.

Celelalte 6, descriu numarul interfetei (Serial Number Interface) sau o alta valoare administrata de fiecare producator sau vânzator. Uneori adresa MAC este referita ca adresa BIA (Burned In Adress), deoarce este “scrisa” în memoria ROM, de unde este apoi copiata în RAM la initializarea cartelei.

Fizic, cartela de retea este o placa cu circuite imprimate, placa ce se monteaza într-un slot de extensie de pe placa de baza. În cazul laptop-urilor cartela de retea se numeste PCMCIA card sau mai nou PC card.

Cartelele de retea sunt considerate dispozitive de nivel 2, deoarece fiecare din cartelele

produse în lume are un cod unic, numit Media Acces Control (MAC) adress. Prin intermediul lor, calculatorul controleaza accesul la mediul fizic de transmisie a datelor.

Uneori, cartelele de retea sunt dotate cu dispozitiv numit transceiver(trasnmiter/receiver),

dispozitiv care converteste un anumit tip de semnal electric în alt tip sau chiar în semnal optic. În acest caz, transceiver -ul este considerat un dispozitiv de nivel 1 deoarece menirea sa este de a converti bitii dintr-o forma în alta, neavând nimic de a face cu informatiile necesare celorlalte protocoale.