Cultura și civilizația la români

Desi dictionarele ne spun ca termenul "relatie" este sinonim termenului "raport", optam pentru "relatie" atunci cand privim (analizam) la un loc cultura si civilizatia. Sa ne explicam. Termenul "relatie" este expresia cea mai generala pentru a desemna legaturile existente intre anumite fenomene si procese, domenii sau chiar obiecte. Folosind, in titlu, termenul "relatie", am dorit sa nu inducem, dintr-un inceput, in mintea cititorului, ca postulat, tipul anume de relatii existente intre cultura si civilizatie. Pentru ca relatia cultura-civilizatie este una dintre cele mai controversate probleme in reflectiile despre cultura si/sau civilizatie; nu vrem sa fim partizani din capul locului.

Cei mai multi dintre autori privesc relatia cultura-civilizatie ca pe un "raport" din matematica (cu numarator si numitor), sau din logica, unde in formula R (x, y), R reprezinta relatia, iar x si y termenii relatiei, din care x este antecesor (antecedent) si y succesor (succedent). Elementele care apartin antecedentului formeaza domeniul relatiei, iar cele care apartin (satisfac) succesorului formeaza codomeniul relatiei. Diferenta dintre autori se produce in momentul in care una dintre relate, cultura sau civilizatia, se afla la "numitor" si cealalta la "numarator".

a. Conceptiile care situeaza cultura la "numarator", in sensul ca ii confera acesteia intaietate si demnitate umana si rol determinant in raport cu civilizatia, vin indeosebi dinspre filosofie (filosofi). Iata cateva exemple in acest sens.

Pentru O. Spengler, cultura si civilizatia sunt, ca si la Chamberlain, doua ramuri ale creatiei umane, dar raportul dintre ele este de fatala succesiune. Dupa ce o cultura (sufleteasca, prin excelenta) a atins cele din urma culmi de inflorire, ea se transforma, sub imperiul unei fatalitati inevitabile, in civilizatie (materiala, prin excelenta). Civilizatia ar constitui sfarsitul fatal al oricarei culturi, ultima sa batranete, iarna sa.

Lucian Blaga, alt exemplu, muta discutia cultura-civilizatie pe alt plan, fara insa a schimba raportul dintre ele. Faptele de civilizatie, in care include, printre altele , ordinea sociala, "intocmirile materiale ale oamenilor, uneltele scornite in necurmata lupta cu materia, inventiile felurite intru sporirea confortului", poarta si ele, la fel ca si creatiile culturale, o pecete stilistica. Lipsindu-le insa metaforicul, faptele de civilizatie nu au destinatia sa reveleze un mister prin mijloace metaforice. "Produsele de civilizatie, spune Blaga, nu sunt judecate dupa criterii imanente lor, nici dupa virtutea lor revelatorie, ci dupa utilizarea lor in cadrul unei finalitati pragmatice". Daca faptele de civilizatie "poarta" un stil, o amprenta stilistica, acesta (aceasta) e un adaos, ceva ca un accesoriu, un ornament, ceva suplimentar. Iar ca "adaos", vine dinspre cultura. "Daca omul n-ar fi creator de cultura (ca o componenta a culturii, stilul are in adevar o functie constitutiva), ni se pare mai mult decat probabil, ca civilizatia ar fi cu totul straina de transfigurarile stilului", spune Blaga. Creatia de civilizatie este in "ordinea intereselor vitale, a securitatii si confortului", pe cand cultura este o "plasmuire de natura metaforica si de intentii revelatorii". Ca atare, "cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde exigentei intru autoconservare si securitate. Intre ele se casca deci o deosebire profunda de natura ontologica", incheie autorul.