Comunicare Interculturală

INTRODUCERE IN COMUNICAREA INTERCULTURALĂ

PERCEPŢIE

In sens larg, percepţia reprezintă procesul intern prin care selectăm, evaluăm si organizăm stimuli din mediul extern. Cu alte cuvinte percepţia este transformarea energiilor fizice din mediu in experienta semnificativă. Anumite aspecte din definiţie ajută la explicarea relaţiei dintre percepţie si cultură. O idee de bază este aceea că oamenii se comportă în felul lor datorită modului în care ei percep lumea, iar aceste comportamente sunt învaţăte ca părţi ale experienţei culturale. Indiferent dacă judecăm frumuseţea sau descriem zăpada, noi răspundem unor stimuli aşa cum o facem de la început deoarece aşa ne-a învaţăt cultura. Reflectănd încercăm sa observăm sis a răspundem acelor elemente din mediu care sunt importante pentru noi.Noi cei din Statele Unite răspundem în principal la costuri şi lucruri măsurabile, în timp ce în Japonia culoare este posibil să fie un criteriu principal.

Percepţia socială

Percepţia socială este procesul prin care ne construim relaţiile sociale atribuind semnificaţie socială obiectelor şi evenimentelor de care ţinem cont în mediile noastre. Este un aspect extreme de important pentru comunicare. Cultura condiţionează şi structurează procesele de percepţie astfel încât dezvoltăm echipamente culturale inspirate perceptual. Acestea nu numai că ne ajută să determinăm care stimuli externi ne îmbogăţesc conştiinţa, dar, şi mai impotant, influenţează în mod semnificativ aspectul social al percepţiei-construcţia socială a realităţii - prin atribuirea semnificaţiei acestor stimuli. Dificultăţile de comunicare cauzate de această diversitate pot fi foarte bine evitate prin cunoaşterea şi înţelegerea elementelor care sunt subiect al diversităţii, împreună cu o dorinţă sinceră de a comunica cu succes peste barierele culturale.

Există trei elemente socio-culturale importante care au o influenţă directă asupra înţelesurilor pe care le dezvoltăm pentru percepţiile noastre. Aceste elemente sunt credinţa/valoarea/sistemele de atitudini. Când aceste trei elemente ne influenţeză percepţiile şi înţelesurile pe care le dezvoltăm din ele, acestea afectează aspectele care aparţin fiecărui individ(subiective). Probabil noi vom vedea aceeaşi entitate socială şi să fim de accord cu termenii sai obiectivi, dar ceea ce obiectul sau evenimentul înseamnă pentru noi (ca indivizi) poate fi cu mult diferit. Atât un American cât şi un chinez pot fi de accord, într-un sens obiectiv, că un anumit obiect este un căţeluş, dar acestia pot fi în total dezacord în ceea ce priveşte interpretarea termenului de căţel. Americanul poate spune că e un animal de casă draguţ, pufos, drăgăstos, protector. Pe de altă parte chinezul poate vedea câinele ca o specialitate potrivită pentru grătarul de dumincă. Se poate vedea că baza culturală a celui din America îl face pe acestă să vadă în câine un animal de casă, iar temelia culturală a chinezului îl determină să considere carnea de câine o delicateţe.

Credinţa/valoare/sisteme de atitudini

Credinţele, în sensul general, pot fi văzute ca păstrări individuale pe care un obiect sau eveniment le are drept caracteristici. Credinţa implică o legătură între subiect si caracteristicile care-l disting. Intensitatea credinţei noastre ca un eveniment sau obiect posedă anumite caracteristici reflectă nivelul ptobabilităţii noastre subiective si, în consecinţă, intensitatea credinţei noastre. Aşadar cu cât suntem mai siguri pe ceea ce credem cu atât intensitatea acelei credinţe este mai mare.

Cultura joacă un rol important în formarea credinţei. Indiferent dacă suntem de acord cu articolele din “New York Times”, Biblia, frunzele de ceai, viziunile induse de mescaline sau schimbările aparute in “I Ching” ca surse alecunoaşteri şi credinţei, totul depinde de temelia noastră culturală şi experianţele noastre. In ceea ce priveşte comunicarea interculturală nu există judecăţi de valoare ca bun sau rău. Dacă cineva crede că sunetele vântului îl pot ghida pe drumul cel bun, nu putem declara că opinia lui e greşită (chiar dacă noi credem că aşa e); trebuie să fim în stare să recunoaştem şi să ne împăcăm cu acea idee, dacă dorim să obţinem o comunicare plină de succes.

p.15

Valorile reprezintă aspectul valoric al sistemului de credinţa/valoare/sisteme de atitudini. Aceste dimensiuni valorice includ calităţi ca: utilitate, bunătate, estetica, satifacţie şi plăcere. Desi fiecare dintre noi are un set individual de valori, există de asemenea valorile culturale, infiltrate în cultură. Valorile culturale sunt un set de reguli organizate pentru a face alegeri, reducând nesiguranţa şi conflictele dintr-o societate. Aceste valori derivă de obicei din ideile psihologice bine cunoscute, ce sunt parte integrată a unei culturi. Prin aceste valori un membru al unei culturi este informat în legătură cu ce e bun sau nu, adevărat sau fals, poziţiv sau negativ şi aşa mai departe. Valorile culturale definesc pentru ce merită să mori, ce merita protejat, ce înfricoşează oamenii, ce este corespunzător sau ridicol pentru a studia şi ce tipuri de evenimente conduc indivizii către solidaritatea grupului. Valorile culturale precizează în acelaşi timp ce comportamente sunt importante şi care trebuie evitate.

Valorile sunt exprimate într-o cultură ca reguli ce prescriu comportamentele pe care membrii culturii ar trebuii să le aibă. Astfel catolicii ar trebui să asiste la liturghie, automobiliştii ar trebui să oprească la stop, iar muncitorii ar trebui să ajunga la serviciu la timpul stabilit. Majoritate urmează comportamentele normative. A nu le respecta înseamnă a fi sancţionat. Catolicul care evita liturghia poate primi vizita unui preot, conducătorul auto care nu respectă regula de circulatie poate primi o amendă şi angajatul care întârzie frecvent poate fi concediat.