Demografie

STRUCTURILE POPULATIEI

Acest capitol va trata, în conformitate cu conceptia aici adoptata, problematica legata de actiunea câtorva variabile structurante la nivelul populatiei, tematica ce va fi abordata, mai întâi, din punct de vedere al aspectelor formale, adica din cel al analizei demografice, urmând apoi discutarea unor chestiuni cu o mai mare relevanta sociala. Studiul de fata vizeaza doar acei factori de structura care intra în sfera cea mai restrânsa a demografiei, fiind vorba mai exact despre caracteristicile sex si vârsta si, într-o anumita masura, de starea civila.

De multe ori autorii lucrarilor demografice de sinteza nu rezista tentatiei de a lua în discutie si alte variabile, de natura extrademografica, cum sunt cele socio-economice precum ocupatia, ramura de activitate, nivelul scolar, religia, nationalitatea etc. si mai ales cele geografice, tinând de distributia teritoriala a populatiei unei tari, pe unitati administrativ teritoriale, pe medii (urban/rural) s.a.m.d. Asa cum am mai precizat si cu alta ocazie (Rotariu, 2003, p.17), în opinia mea, aceste aspecte ies din câmpul demografiei „pure” si tin de alte discipline cu care demografia oricum se suprapune inevitabil. Fireste ca toate aspectele mentionate – si înca multe altele – sunt în relatie cu factorul demografic, fiind influentate sau influentându-l, si de aceea ele nu vor fi ocolite nici în lucrarea de fata, însa evocarea lor se va face sub un unghi bine precizat: ele neapartinând câmpului demografic propriu-zis nu vor fi abordate în partea de „analiza demografica”; având însa puternice legaturi cu fenomenele si structurile demografice vor fi introduse (de regula ca variabile cu rol determinativ, de influentare a fenomenelor demografice) în sectiunile cu tenta descriptiv-explicativa, adica în contextul „demografiei sociale” ori al „sociologiei demografice”.

În sectiunea destinata tehnicilor demografice voi prezenta doar cele trei variabile mentionate, chiar daca unele instrumente forjate în câmpul demografiei se pot aplica si altor fenomene din afara ei. De pilda, pentru ca pomeneam aici de variabila scolaritate, se va întelege ca structura dupa nivelul scolar a populatiei adulte este rezultatul parcurgerii de catre indivizi a treptelor (ierarhice) ale sistemului de învatamânt, proces care se aseamana cu parcurgerea scarii vârstelor. În fiecare moment, unii vor „supravietui” în sistemul scolar, urcând treptele acestuia, în vreme ce altii vor abandona, iesind din sistem. Luând o generatie de copii care intra în acelasi an în clasa I, ea poate fi urmarita cu tehnica tabelei, asa cum s-a procedat la mortalitate sau la primele casatorii. În ciuda acestui împrumut metodologic, nu cred ca nivelul de scolaritate devine o variabila demografica, chiar daca, în plus de analogia formala mentionata, el are si o puternica influenta asupra fertilitatii, nuptialitatii si chiar a mortalitatii.

Revenind la variabile demografice propriu-zise, mai este de reamintit ceea ce spuneam si în volumul anterior, si anume ca, în logica adoptata de mine pentru a prezenta corpul de cunostinte al demografiei, structura populatiei, dupa factorii mentionati, este privita ca fiind rezultatul actiunii pe o perioada mai lunga sau mai scurta a fenomenelor demografice. De pilda, structura pe vârste a populatiei este rezultatul conjugat al actiunii fenomenelor de fertilitate, mortalitate si migratie. Tot asa, structura pe sexe se constituie la un moment dat ca rezultat al evolutiei fertilitatii si mortalitatii populatiei în cauza precum si eventualei interventii selective a migratiei. De aceea, am preferat sa tratez capitolul destinat structurilor dupa cele pe care le-am consacrat fenomenelor demografice. Este evident ca aceasta optiune de structurare a textelor nu este perfecta, întrucât si în analiza fenomenelor demografice, a trebuit de nenumarate ori sa se faca referire nu doar la variabilele vârsta, sex, stare civila, ci chiar si la modalitatea în care populatia este structurata dupa aceste criterii. Asta înseamna ca nu avem o directionare precisa a lucrurilor, structurile fiind nu doar rezultatul actiunii fenomenelor, ci si conditie pentru realizarea acestora si chiar, uneori, factori ce influenteaza manifestarea reala a fenomenelor.

Aceste legaturi sunt invocate de numerosii autori de manuale, care încep tratarea problematicii demografiei cu populatia ca întreg si cu structurile acesteia. Personal cred ca optiunea mea se sprijina totusi pe argumente mai multe si mai tari. N-as vrea sa-l invoc decât pe acela ca interventia structurilor populatiei în manifestarea fenomenelor demografice este privita, cel mai adesea, ca un factor perturbator, accidental, de a carei influenta trebuie „curatita” manifestarea fenomenului ca atare. Deci, în sectiunile care au avut ca obiectiv prezentarea fenomenelor, acolo unde structura populatiei a aparut, ea a jucat fie rolul de „dat obiectiv”, ce trebuie luat ca atare (asa cum este, de pilda, si volumul populatiei la un moment dat sau cum este efectivul initial al unei cohorte), fie de „element perturbator”, ce trebuie înlaturat (cum s-a întâmplat, de exemplu la compararea ratelor de mortalitate).

Urmeaza, în continuare, sa întelegem care sunt mecanismele prin care populatia se structureaza, care este deci contributia diferitilor factori demografici la constituirea componentelor structurale si apoi, în partea secunda, sa discutam impactul social al anumitor stari si tendinte de structurare a populatiilor.

1. Descrierea structurilor

Analizele de structura sunt, în general, analize sincronice, privind întregul structurat într-un anume fel, dupa unul sau mai multe criterii, la un moment dat. În cazul demografiei, întregul este o populatie bine definita si circumscrisa, iar momentul poate sa fie orice taietura pe axa timpului. Cele mai frecvente momente utilizate în descrierea demografica a structurilor sunt începutul anului (1 ianuarie ora zero), sfârsitul anului (31 decembrie ora 24) sau mijlocul anului (1 iulie). Cele mai simple calcule sunt cele pentru începutul (sau sfârsitul anului, ceea ce e, în fapt, acelasi lucru) întrucât, pe de o parte, atunci vârsta coincide cu generatia si, pe de alta, exista o balanta clara a nasterilor, deceselor si migratiilor, evenimente care se contabilizeaza pe ani calendaristici si cu ajutorul carora se recalculeaza populatia. Cât priveste structura la mijlocul anului (care joaca rolul de stare mijlocie, în cursul perioadei de un an calendaristic, perioada în care populatia si structurile ei se schimba necontenit), de multe ori aceasta se calculeaza doar printr-o simpla medie aritmetica între starea initiala si cea finala, fiind deci nu atât o populatie la 1 iulie, cât o populatie medie. Utilitatea valorilor medii sau de la mijlocul anului se vede în descrierea fenomenelor demorafice, aceste valori fiind cele care intervin frecvent în calcularea unor indicatori de intensitate (ratele, în special).