Politici Sociale

Conceptul de politică socială

Politicile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni ale statului (strategii, programe, proiecte, instituţii, legislaţie etc) care se adresează nevoilor de protecţie socială, educaţie, sănătate, locuire şi care în general vizează promovarea bunăstării sociale.

• Politicile sociale au ca scop modificarea caracteristicilor vieţii sociale a comunităţii într-un sens considerat dezirabil. Elementul central este bunăstarea individului, a familiei, a colectivităţii şi a societăţii în general.

Statul este numai unul dintre furnizorii bunăstării. Sursle bunăstării individuale sunt:

• Economia / Piaţa:

o Venituri din muncă, salarii, profit, etc

o Venituri private / individuale din proprietăţi (rente, chirii), din vânzări, din asigurări private, din împrumuturi, etc.

• Familia şi comunitatea (familia, rude mai îndepărtate, vecini, prieteni, instituţii sociale de tip nuntă, botez, etc)

• Sectorul neguvernamental (ONG-urile, fundaţii, asociaţii)

• Statul prin politicile sociale

Principala consecinţă a politicilor sociale ale statului este protecţia socială a populaţiei, însă aceasta se realizează prin efortul conjugat al tuturor factorilor implicaţi – economia, piaţa muncii, sectorul neguvernamental, comunitate, stat.

Politicile sociale în sesul lor restrâns vizează numai acţiunile statului (şi parteneriate, acţiuni comune cu alte organizaţii), însă în sens larg pot fi circumscrise şi acţiunile actorilor neguvernamentali pentru asigurarea protecţiei sociale.

Politicile sociale sunt parte a politiclor publice. Politicile publice cuprind politicile statului în toate domeniile funcţionării societăţii: politici economice, demografice, fiscale, salariale, politici de mediu, etc. Toate celelalte politici publice au influenţe majore asupra politicilor sociale (mai ales cele economice), adesea acţiunile se întrepătrund şi nu se poate face o delimitare strictă a acestora.

Ca urmare, şi disciplina politicilor sociale este o disciplină de graniţă. Preia concepte, teorii, metode din ştiintele sociale în general – sociologie, economie, ştiinţe politice, asistenţă socială, etc.

Delimitări terminologice

Există unele neclarităţi la nivel terminologic privind politica socială.

• Politica – în sensul de viaţă politică, partide, instituţii, ideologii etc. în cadrul sistemului de reprezentare politică

nu trebuie confundată cu

• Politici – în sensul operativ, ca ansamblu de măsuri şi activităti prin care administraţia centrală sau locală intervine într-un anumit domeniu.

În limba engleză distincţia este mai clară:

• politica este desemnată prin termenul de „politics”

• politicile (sociale, publice în general) sunt desemnate prin termenul „policy, policies”, în sensul de strategii, planuri de acţiune pe diferite domenii (social, economic, fiscal, etc).

Această distincţie este necesară pentru a nu exista confuzii între politicile sociale / publice în general şi politica în sensul ei larg.

Contextul (factorii) dezvoltării politicilor sociale

Creştere economică, industrializare şi urbanizare

Creşterea economică a condus la creşterea resurselor pentru stat şi a favorizat dezvoltarea programelor sociale. Industrializarea şi urbanizarea au presupus migraţia masivă a forţei de muncă din rural în urban şi creşterea populaţiei urbane şi au condus la apariţia populaţiei muncitoreşti, a populaţiei salariate, vulnerabilă la mersul economiei, la crizele economice. În acelaşi timp, amploarea şi puterea sindicatelor a crescut continuu, exercitând presiuni în momentele de criză, în principal pentru recunoaşterea şomajului ca stare involuntară. Pe de altă parte, industrializarea a favorizat consolidarea clasei mijlocii care în perioada postbelică a avut un rol crucial în constutirea şi dezvoltarea statului bunăstării.

Schimbare demografică, îmbătrânirea populaţiei

Ameliorarea stării de sănătate, creşterea speranţei de viaţă au condus la creşterea populaţiei şi la creştarea ponderii populaţiei vârstnice în totalul populaţiei. Populaţia vârstnică este o populaţiei inactivă, dependentă, cu nevoie sporită de suport. În trecut vârstnicii, ca şi restul grupurilor dependente erau în grija familiei (extinse), dar industrializarea şi urbanizarea au contribuit la nuclearizarea familiei care îşi pierde tot mai mult din funcţia de întreţinere a dependenţilor. Presiunea pentru dezvoltarea de programe destinate vârstnicilor a devenit în acest context tot mai puternică.

Consolidarea statului, întărirea statelor – naţiune

Statele naţiune au devenit mai puternice economic, mai centralizate şi industrializate. Aceasta a contribuit la creşterea resurselor pentru guverne, la creşterea capacităţii de supraveghere şi control, a favorizat dezvoltarea administraţiei centrale şi a bazelor instituţionale pentru implentarea programelor şi politicilor sociale.

Consolidarea democraţiei politice

Creşterea drepturilor politice ale cetăţenilor, dreptul de vot universal întâi pentru bărbaţi, apoi pentru femei, dezvoltarea partidelor politice şi consolidarea ideologiei social-democraţiei au reprezentat de asemenea elemente cheie pentru politicile sociale.

Creşterea puterii politice a social-democraţiei

Problemele sociale sau politice ale clasei muncitoare au fost promovate în special de partide de stânga şi de sindicate. Social democraţia a contribuit la dezvoltarea politicilor sociale, chiar dacă ulterior acestea au fost dezvoltate de toate partidele politice.

Crizele economice din anii 1930

Crizele economice di anii ’30 au condus la probleme sociale grave: şoamaj de masă, sărăcie, foamete, etc.