Sociologie

1.1.Ce este sociologia?

Contextul aparitiei sociologiei sau

etapele constituirii ei

SOCIOLOGIA este una dintre stiintele sociale care studiaza natura comportamentului uman si al societatii umane (relatiile sociale), precum si produsele care rezulta din acestea.

Cel mai important moment în evolutia procesului de aparitie si constituire a sociologiei ca stiinta este atunci când societatea este privita în ansamblul ei. Astfel, ca urmare a aplicarii viziunii totalizatoare asupra societatii se contureaza obiectul de studiu al sociologiei.

Majoritatea istoricilor sociologiei îl considera pe AUGUSTE COMTE (filosof francez, 1798-1857) întemeietorul sociologiei. Aceasta pentru ca în 1838(1839) inventeaza termenul “sociologie” prin care definea o metoda speciala de a studia societatea. Scopul lui Comte era sa foloseasca aceasta metoda în „vindecarea ranilor sociale”, ajungând la sociologie pornind de la o clasificare a stiintelor. Filosoful s-a concentrat asupra a doua aspecte specifice ale societatii si anume: statica sociala si dinamica sociala.

Statica sociala reprezenta ordinea si “stabilitatea” sociala, studiaza conditiile constante ale vietii sociale (societatii), “echilibrul social”.

Dinamica sociala reprezentând schimbarea, studiaza legile dezvoltarii sociale, ale progresului.

Viziunea lui Comte era ca statica si dinamica sociala sunt factorii care tin societatea unita si care provoaca schimbarea. In acest sens, factorul important care favorizeaza stabilitatea este totalitatea parerilor comune ale membrilor societatii; iar schimbarea sociala este procesul evolutiv care duce societatea spre stari din ce în ce mai bune.

Un alt fondator al sociologiei ca stiinta, din sec.XIX, este englezul HERBERT SPENCER (1820-1903), care a continuat si dezvoltat opera lui A. Comte. El a încercat sa explice statica (ordinea) sociala si dinamica (schimbarea) sociala, comparând societatea cu un organism viu. Astfel, sub influenta evolutionismului biologic, el întemeiaza orientarea organicista. Spencer a vazut societatea ca pe un “sistem” alcatuit din parti independente. Dupa parerea lui, sociologia descopera structurile sociale importante si studiaza modul în care acestea functioneaza pentru a produce o societate stabila.

Prin gândirea sa, prin “organicismul” propus, Spencer da o interpretare universalista, integratoare obiectului social si elaboreaza pe aceasta baza o prima tipologie sociala. El a fost foarte preocupat de conceptul evolutiv al”supravietuirii celor mai puternici”. Modul sau de a privi lucrurile i-a facut pe unii sa-l denumeasca “darwinism social”. Conceptia sa era ca daca guvernul nu ar interveni, societatea s-a debarasa de “neputinciosi”, permitându-le doar celor mai buni sa supravietuiasca si sa se reproduca.

Un al treilea precursor al sociologiei, care a trait în sec.XIX este KARL MARX (1818-1883). El a studiat foarte mult natura societatii, fiind interesat, ca si Comte, de structurile sociale si procesele sociale, cu scopul de a face societatea mai buna. Marx credea ca “legile” fundamentale ale istoriei ar putea fi gasite în structura economica a societatii. El vedea societatea divizata în doua clase sociale, cei care poseda mijloacele de a produce bogatie si cei care nu poseda nimic; în esenta “bogatii” si “saracii”.

O alta etapa în istoria sociologiei o constituie perioada de la sfârsitul sec.XIX, începutul sec.XX. Aceasta etapa începe cu cel mai de seama reprezentant al sociologiei franceze care este EMILE DURKHEIM (1858-1917). Influentat de comte si Spencer, el a manifestat în mod deosebit, interes fata de ceea ce tine societatea laolalta, adica de problema ordinii sociale. Modul sau de abordare era functionalist, el studiind ce functie îndeplinesc diverse elemente sociale în mentinerea coeziunii sociale.

Conceptul (categoria) de baza în sociologie îl reprezinta “faptele sociale” sau fortele care exista în afara indivizilor si le forteaza comportamentul. E. Durkheim elaboreaza “teoria faptului social” ale carei concepte fundamentale sunt:

1. faptele sociale trebuie considerate ca lucruri si nu de natura “organica” (biologica) sau individuala (psihologica);

2. faptele sociale sunt exterioare individului, exercita o presiune fortata asupra acestuia, au un rol coercitiv si îndeplinesc în acest fel o functie socializatoare.

Faptele sociale apar în viziunea sociologului francez ca având o realitate independenta, alcatuind în acelasi timp un mediu pentru care individul nu a optat. “Este fapt social orice mod de a actiona, declarat sau nu, în stare sa exercite asupra individului o constrângere exterioara, sau în plus, care este general pe întreg cuprinsul unei societati date, având totusi o existenta proprie independenta de manifestarile sale individuale.”

In perioada sfârsitului de sec.XIX - începutul sec.XX, de dezvoltare a sociologiei franceze, ia fiinta si avânt sociologia germana cu particularitatile ei. Cel mai de seama reprezentant al acestei scoli a fost MAX WEBER (1864-1920), care a creat un sistem sociologic ale carei valori si idei sunt acceptate si aplicate si azi. Elementele fundamentale ale teoriei lui M.Weber sunt: