Avuția Națională

Cuvinte cheie:

- avutia nationala

- indicatorii statistici ai capitalului fix

- indicatorii stocurilor materiale

- indicatorii eficientei mijloacelor materiale circulante

- indicatorii altor elemente ale avutiei nationale

Avutia nationala este unul dintre indicatorii principali cu ajutorul carora e caracterizat

potentialul economic. Importanta cunoasterii avutiei nationale rezulta din faptul ca nivelul,

structura si eficienta utilizarii elementelor sale conditioneaza nivelul de trai si, în acelasi timp,

elementele componente ale avutiei nationale constituie baza materiala a desfasurarii activitatii de

productie.

Avutia nationala = totalitatea bunurilor materiale si spirituale existente în societate la un moment

dat. Datorita complexitatii acestei categorii pentru masurarea sa este necesar un sistem de

indicatori.

În masuraea avutiei nationale poate fi urmata una din urmatoarele cai:

ƒ avutia.nationala cuprinde totalitatea bunurilor produse si existente în societate la un

moment dat (bunuri de capital fix sau fonduri fixe, stocuri de materiale, bunuri de folosinta

îndelungata aflate la populatie). Aceste elemente se exprima valoric si stau la baza determinarii

avutiei acumulate.

ƒ avutia nationala cuprinde bunurile produse si existente si resursele naturale atrase în

circutul economic (pamânt, paduri, resurse minerale etc.).

ƒ avutia nationala cuprinde bunuri produse si existente, resurse atrase în circuitul economic

si resursele spirituale (stocul de învatamânt, brevete, inovatii etc.).

Alegerea uneia sau alteia dintre modalitati e determinata de posibilitatile pe care le ofera

sistemul de evidenta. În România precum si în alte tari, avutia nationala cuprinde ansamblul

bunurilor materiale existente în societate, rezervele de devize si creante asupra strainilor. De

asemenea, cuprinde resursele naturale atrase în circuitul economic.

Astfel definita avutia nationala are urmatoarele caracteristici principale:

ƒ acumularea de mijloace de productie si bunuri de consum, adica avutia nationala e

rezultatul acumularii din venitul national;

ƒ disponibilitatea – acest principiu reprezentând situatia bunurilor materiale care sunt

disponibilie pentru a fi utilizate la un moment dat;

ƒ principiul teritorial;

ƒ principiul national.

Conform cu principiul teritorial avutia nationala cuprinde toate bunurile situate pe

teritoriul tarii si care apartin statului, cetatenilor tarii sau cetatenilor altor tari.

Principiul national afirma ca avutia nationala cuprinde bunuri colective si private de

nationalitatea tarii respective si care se gasesc pe teritoriul tarii sau în strainatate. Bunurile tarilor

straine situate pe teritoriul national sunt deci excluse din calcul. În aceasta viziune avutia

nationala. este formata din urmatoarele elemente:

1.bunuri materiale din sfera productiei sunt formate din:

capital fix (bunuri de capital fix);

stocuri materiale

Statistica teoretica si economica

2.bunuri durabile de consum ale menajelor (bunuri de folosinta îndelungata aflate la

populatie)

3.bunuri situate pe teritoriul tarii (3 = 1 + 2) distinctia între bunurile materiale ale tarii si

bunurile materiale ale altor tari:

4.1.bunuri materiale ale tarii aflate pe teritoriul altor tari

4.2.bunuri materiale ale altor tari situate pe teritoriul tarii pentru care facem

calculul.

5.bunuri materiale ale tarii (5 = 3 + 4. 1. – 4. 2.)

6.active si pasive financiare

6.1.active care maresc av. nat. (rezerve de devize, creante asupra strainilor).

6.2.pasive care diminueaza av. nat. (rezerva de moneda nationala detinuta de

alte tari, obligatii fata de alte tari).

7.avutia nationala (7 = 5 + 6. 1. - 6. 2.).

Componentele avutiei nationale sunt calculate pe forme de proprietate, pe ramuri, pe

categori de menaje. Capitalul fix si stocurile sunt determinate prin metode contabile si metode

statistice.

Ca regula generala, avutia nationala se calculeaza dupa depreciere, adica tinându-se seama

de uzura; avutia nationala se poate exprima si la valoarea initiala sau de inventar (pentru capitalul

fix si bunuri de folosinta îndelungata aflate la populatie). Pentru evidentiere se folosesc preturi

curente si preturi constante sau comparabile. Preturile curente sunt folosite pentru exprimarea

valorii avutiei. nationale iar preturile constante atunci când se exprima dinamica avutiei

nationale.

13.1. Indicatorii statistici ai capitalului fix.

Capitalul fix = bunuri materiale care se flosesc o perioada îndelungata pastrându-si forma fizica

initiala si care participa la mai multe cicluri economice.

Pentru caractrizarea capitalului fix trebuie sa determinam urmatoarele grupe:

1) – indicatori ai volumului capitalului fix;

2) – indicatori ai structurii capitalului fix;

3) – indicatori ai dinamicii;

4) – indicatori ai starii fizice;

5) – indicatori ai miscarii capitalului fix;

6) – indicatori ai eficientei folosirii capitalului fix.

Volumul capitalului fix poate fi masurat prin 2 categorii de indicatori:

- indicatori în unitati fizice

- indicatori în unitati valorice

Exprimarea în unitati fizice se foloseste pentru masurarea volumului de capital fix pe

categorii ale acestuia. În acest mod nu putem determina un indicator sintetic care sa reflecte

volumul capitalului fix total dintr-o unitate economica, ramura sau economia nationala. De aceea,

se folosesc indicatorii valorici. Exprimarea valorica presupune utilizarea preturilor.

Capitalul fix poate fi exprimate la valoarea initiala completa, valoarea ramasa sau

valoarea de înlocuire.

Exprimarea valorica da posibilitatea calcularii unui indicator sintetic al acestora si

corelarea cu alti indicatori economici.

Valoarea initiala completa