Indici Statistici

element alcolectivităţii. Notaţie: “i”;

- de grup (sintetici): folosiţi pentru analiza unui ansamblu de

elemente. Notaţie: “I”

.

Într-o concepţie mai largă, toţi indicii sunt mărimi relative cu caracter de medie, care constituie expresii numerice ale unor informaţii de natură calitativă rezultate din compararea nivelului analizat (notat cu indicativul „1”) cu unul sau mai multe mărimi ale aceleiaşi caracteristici, pe („f”).

Relaţia dintre volumul valoric al vânzărilor, preţ şi cantitate care le considerăm baze de comparaţie sau de referinţă (notate cu indicativul „0”).

În procesul observării se înregistrează toate caracteristicile care concură la înţelegerea fenomenului. Între aceste caracteristici, unele sunt de natură complexă („y”), variaţia lor fiind determinată de modificarea a două sau mai multe caracteristici factoriale de natură calitativă („x”) şi cantitativă, reprezintă cazul cel mai simplu de descompunere a unei caracteristici complexe pe factorii săi determinanţi: factorul calitativ / intensiv şi factorul cantitativ / extensiv.

Indicii agregaţi sunt obţinuţi prin compararea unor sume ale elementelor de

agregare.

Obs. Se impune introducerea în calcul a unui comăsurător (pondere) care să permită însumarea. Aceste comăsurător este factorul pereche, pentru fiecare element al ansamblului obţinându-se un produs ( ) care permite însumarea.

Exemplu: Cantitaţile de mărfuri înmulţite cu preţurile de desfacere (x) dau volumul valoric al desfacerii, iar agregatul ( ) caracterizează nivelul absolut al întregului ansamblu.

Indici agregaţi = toţi indicii de grup care se bazează pe determinarea prealabilă a unor astfel de agregate.

Contribuţia fiecărui factor la schimbarea nivelului absolut al întregului ansamblu de elemente se obţine lăsând liberă variaţia sa, dar considerand comăsurătorul constant la nivelul fiecărui element al colectivitaţii.

Sistemul de ponderare folosit la constituirea indicilor de grup a ridicat cele mai multe probleme în teoria şi practica statistică.

Posibilitaţi de ponderare a indicilor:

a) Ponderea constantă (fixă)

Propusă de Etienne Laspeyres (1843-1913) în 1864 pentru calculul unui indice de grup al preţurilor.

Variaţia fiecărui factor este ponderată cu nivelul de bază ( ) şi, respectiv, ( ) ale comăsurătorului.

- pentru factorul intensiv

- pentru factorul extensiv

Indicele Laspeyres consideră factorul (comăsurătorul ) constant în perioada de bază.

Exemplu: 1. Indicele sintetic al preţurilor de tip Laspeyres

2. Indicele sintetic al volumului fizic

b) Ponderea variabilă (curentă)

Propusă de Hermann Paasche (1851-1925) în 1874 tot pentru calculul unui indice de grup al preţurilor.

Are în vedere nivelurile curente ale consumatorului, potrivit relaţiei:

iar cea a factorului extensiv cu ( ), obţinându-se:

Indicele Paasche consideră factorul (comăsurătorul) constant în perioada curentă