Statistică

Statistica a aparut ca activitate practica, din necesitatea cunoasterii, într-o forma masurabila, a realitatii înconjuratoare si a evoluat de-a lungul secolelor, pe un drum lung si sinuos, spre statutul de stiinta de sine statatoare.

Desi statisticieni de renume considera ca nu se poate vorbi despre statistica înainte de mijlocul secolului al XVII-lea, totusi lucrari cu caracter statistic s-au întocmit cu mult înainte de aceasta perioada. Astfel de lucrari, cu specific militar si fiscal, destinate a evidentia resursele umane si materiale ale statelor au fost întocmite în Egiptul antic, în Grecia antica, în Roma antica etc.

Termenul de statistica deriva din latinescul „status”, cu sensul de stare politica. Se atribuie profesorului german Gottfried Achenwall crearea si introducerea (1746) termenului de „statistica” pentru a desemna o stiinta a descrierii statului.

Statistica, ca stiinta, a aparut în urma cu aproximativ trei secole. În secolele al XVII-lea si al XVIII-lea s-a creat si dezvoltat, în Germania si Anglia, un curent de gândire care îsi propunea sa descrie într-o forma sistematica situatia diferitelor state constituite în acea epoca, prin prisma unor caracteristici precum: populatia, industria, comertul, finantele. Acesta s-a manifestat prin scoala descriptiva germana si scoala engleza a aritmeticii politice.

În cadrul scolii descriptive germane statistica a aparut ca o stiinta menita sa descrie statul feudal prin intermediul datelor. Ea era orientata spre întocmirea de monografii si spre compararea resurselor statelor. Principalii reprezentanti ai acestui curent de gândire sunt profesorii universitari germani Herman Conring (1606-1681), Gottfried Achenwall (1719-1772) si A. L. Schloser (1735-1809).

În spiritul scolii descriptive au fost întocmite si în tarile române, în secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, o serie de lucrari care reprezinta contributii valoroase la dezvoltarea statisticii.

Astfel, Dimitrie Cantemir (1673-1723) a scris „Descrierea Moldovei”, monografie cu caracter geografic, economic, social, politic si cultural, a carei valoare stiintifica l-a impus printre cei mai de seama reprezentanti ai statisticii descriptive europene si i-a conferit titlul de membru al Academiei din Berlin.

Nicolae Sutu (1798-1871), datorita lucrarilor „Notions statistiques sur la Moldavie” si „Quelques observations sur la statistique de la Roumanie”, în care a descris situatia economica cu ajutorul datelor statistice, este considerat printre fondatorii statisticii românesti.

George Baritiu (1812-1893) a descris cu ajutorul cifrelor starea social-economica a populatiei din Transilvania. El a publicat numeroase articole în acest domeniu în revistele „Gazeta de Transilvania” si „Foaie pentru minte, inima si literatura”. Profesorul universitar Alexandru Barbat l-a considerat drept întemeietorul unei adevarate scoli statistice în Transilvania.

Spre deosebire de scoala descriptiva germana, scoala traditionala, care punea accentul pe descrierea fenomenelor cu ajutorul cifrelor, în Anglia celei de a doua jumatati a secolului al XVII-lea a aparut si s-a dezvoltat o conceptie moderna, prin scoala aritmeticii politice, orientata spre analiza fenomenelor social-politice si cautarea legitatilor care le determina manifestarea, pe baza datelor si calculelor matematice.

Principalii reprezentanti ai scolii aritmeticii politice sunt John Graunt (1620-1674), William Petty (1623-1687), considerat parintele economiei politice si întemeietorul statisticii ca stiinta si Edmund Halley (1662-1742).

Pe linia scolii engleze a aritmeticii politice se înscrie si activitatea statistica desfasurata de Ion Ionescu de la Brad si Dionisie Pop Martian.

Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) este un pionier al cercetarii monografice românesti, prin cele trei monografii de judete pe care le-a realizat: Agricultura româna din judetul Dorohoi, Agricultura româna din judetul Mehedinti si Agricultura româna din judetul Putna. De asemenea, el este organizatorul primului recensamânt modern al populatiei din Moldova (1859) si autorul primului curs de statistica în limba româna.

Dionisie Pop Martian (1829-1865) este primul director al Oficiului Central al Statisticii din România, organizatorul primului recensamânt modern al populatiei din Tara Româneasca (1860) si întemeietorul primei reviste românesti de statistica (Analele statistice).

O dezvoltare deosebita a înregistrat statistica datorita progreselor din domeniul matematicii, în general, si al calculului probabilitatilor, în special. Contributii remarcabile la progresul statisticii au avut savanti precum: Pascal (1623-1662) si Fermat (1601-1667), creatorii teoriei probabilitatilor; Jacques Bernoulli (1654-1705), autorul legii numerelor mari; Pierre-Simon Laplace (1749-1827) si Carl Friedrich Gauss (1777-1855), autorii legii normale a repartitiei, a metodei celor mai mici patrate si a teoriei erorii probabile a mediei.

În timp, statistica a devenit un instrument indispensabil tuturor stiintelor sociale. Un eveniment deosebit în aceasta directie îl constituie contributia remarcabila adusa de matematicianul, statisticianul si demograful belgian Adolphe Quetelet (1796-1874) prin ceea ce el a numit „statistica morala”, adica aplicarea teoriei probabilitatilor la studiul fenomenelor sociale. Alaturi de contributia sa la teoria statisticii, amintim ca este initiatorul, în 1853, a primului Congres International de Statistica.

Adevaratul început al statisticii moderne poate fi localizat la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea si se datoreaza în mod deosebit lucrarilor lui Karl Pearson (1857-1936), care a pus bazele statisticii internationale prin elaborarea testelor privitoare la semnificatia diferentelor dintre valorile calculate si cele empirice si a lui Ronald A. Fischer (1890-1962), care a elaborat teoria riguroasa a tragerii concluziilor din datele observate.

A doua jumatate a secolului al XX-lea este caracterizata prin diversificarea domeniilor de aplicatie ale metodelor statistice si prin contributia unor savanti precum Neyman si Egon Pearson.

De asemenea, merita amintiti pentru contributia lor la dezvoltarea statisticii românesti din secolul XX: academician Octav Onicescu (1892-1983), doctor Sabin Manuila (1894-1964), Anton Golopentia (1909-1951), Gheorghe Mihoc (1906-1981), Nicolae Georgescu-Roegen (1906-1994).

Statistica a evoluat si continua sa evolueze sub impulsul necesitatilor practicii, ale dezvoltarii fortelor de productie, al cuceririlor stiintei si tehnicii. Ea si-a largit continuu sfera de aplicatie, constituindu-se în statistici specializate, aplicate: statistica demografica, statistica economica, statistica matematica, statistica medicala, statistica juridica, statistica informationala etc. Dar, indiferent de gradul de diversificare al statisticii în viitor, baza ei a ramâne statistica teoretica, care ofera posibilitatea de descriere într-o forma concentrata a principalelor relatii si tendinte ce se manifesta în colectivitatile studiate.

În urma succintei prezentari a evolutiei statisticii rezulta ca drumul parcurs de aceasta este similar cu al tuturor stiintelor, de la activitatile practice la elaborarile teoretice stiintifice.