Statistică

1 ISTORICUL, OBIECTUL, METODA ŞI CONCEPTELE STATISTICII

1.1. Scurt istoric al evoluţiei statistice

Pentru a pune în evidenţă rolul statisticii ca instrument de cunoaştere a fenomenelor, proceselor şi

activităţilor economico-sociale este necesară o prezentare sumară a apariţiei şi dezvoltării acesteia ca

ştiinţă. Statistica a apărut din necesitatea reală de cunoaştere, comparare, corelare şi prevedere în

expresie numerică a fenomenelor, proceselor , activităţilor şi stărilor care nu au caracter determinist.

Una dintre problemele fundamentale care a preocupat omenirea a fost aceea de cunoaştere

cantitativă şi calitativă a fenomenelor şi realităţilor înconjurătoare care conduc la procesul de numărare

şi măsurare.

Informaţiile dobândite din cunoaşterea statistică stau la baza multor decizii individuale, micro sau

macro-economice deoarece ele se referă la starea, structura, variaţia, evoluţia şi corelaţia fenomenelor.

De-a lungul timpului statistica a îmbrăcat diverse forme în funcţie de necesităţile cerute, de gradul de

dezvoltare al forţelor de producţie, de modul de organizare economico-socială, de nivelul teoretic şi

tehnic oferit de alte discipline ca matematica, teoria probabilităţilor şi informatica.

În societatea sclavagistă a fost introdusă evidenţa populaţiei şi a activităţilor impozabile cu scopul

de a stabili numărul persoanelor impozabile, averile şi cantităţile de hrană necesare, etc. Astfel romanii

efectuau din cinci în cinci ani, apoi din zece în zece ani recensământul populaţiei, iar în Dacia ocupată

de romani evidenţele asupra populaţiei, producţiei şi consumului se numeau „ tabularium”.

În feudalism lucrurile au evoluat şi în secolul XVI – XVII au apărut numeroase lucrări privind

descrierea detaliată a situaţiei economico-sociale utilizând datele statistice. A apărut astfel statistica

descriptivă prin intermediul lui Herman Coring, iar în Moldova prin Dimitrie Cantermir în lucrarea

„ Descriptio Moldave” în 1716.

Termenul de statistică derivă din cuvântul latinesc „ status „ care înseamnă stare, poziţie sau

situaţie.

Care este poziţia ocupată de un agent economic într-un clasament ?

Care este starea în care se află un obiect, proces sau fenomen ?

Care este situaţia încasării impozitelor ?

Formele de evidenţă statistică evoluează în concordanţă cu celelalte laturi ale societăţii şi englezul

Wiliam Petty în 1623-1687 elaborează lucrarea „ Aritmetica politică „ în care introduce utilizarea

expresiilor numerice în studiul fenomenelor punând bazele statisticii moderne.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea metodele statistico-matematice se îmbunătăţesc datorită

contribuţiei aduse de personalităţi ca : Bernoulli,Gauss, Laplace, Fisher, Yale, Pearson, Leapunov,

Cibâşev, Marcov, etc.

Dacă la început, aplicarea metodelor statistice era o preocupare a statului interesat de cunoaşterea

realităţi în vederea asigurării banilor la buget, luării de măsuri de prevenire a unor fenomene

generatoare de conflicte, asigurării celor necesare populaţiei pe timp de război, secetă, cutremure,

calamităţi naturale, etc., azi tot mai multe unităţi economice se conduc utilizând metode statistice în

cunoaşterea realităţilor interne firmei, din ţară sau din întreaga lume.

Punerea în aplicare a metodelor statistice este realizată de organisme specializate care au apărut,

s-au dezvoltat şi modernizat permanent. Primele organisme statistice au apărut în 1859 – Biroul de

statistică de la Bucureşti şi Direcţia de Statistică de la Iaşi în timpul domniei lui Al.I.Cuza. În 1835

statistica era predată ca disciplină studenţilor din anul I de la Facultatea Juridică din cadrul Academiei

Mihăilene din Iaşi.

În final putem concluziona că rădăcinile statisticii moderne sunt:

- statistica practică;

- statistica descriptivă;

- aritmetica politică;

- calculul probabilităţilor

care au un obiect de studiu şi utilizează metode specifice.

1.2. Obiectul şi metoda statisticii

Obiectul de studiu îl constituie obiectele, procesele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare

care prezintă următoarele particularităţi:

- se produc într-un număr suficient de mare;

- variază de la un element la altul şi de la un caz la altul;

- sunt forme individuale concrete, identificate în timp, spaţiu şi sub aspect

organizatoric.

Schematic statistica poate fi privită ca un sistem (Fig.1 ) în care intră informaţii despre procese şi

fenomene şi din care rezultă, în urmă prelucrării statistice, indicatorii statistici care redau starea,

structura, variaţia, corelaţia, evoluţia, ritmul, rata, graficul, etc. caracteristice fenomenului studiat.

Fig. 1 Schema generală a sistemului statistic

Spre deosebire de alte ştiinţe unde stabilirea relaţiilor dintre fenomene sau procese se stabilesc

determinist pe bază experimentală în lucrări de laborator cu ar fi :

s = v.t (spaţiul este egal cu viteza ori timpul)

U = I . R (tensiunea este egala cu intensitatea ori rezistenţa)

În relaţiile deterministe cunoaşterea valorilor a două caracteristici (pentru exemplele de mai

sus) ale unui fenomen conduce la determinarea valorii certe a celeilalte caracteristici utilizând

proprietăţile operaţiilor matematice prin care sunt legate.

Însă realitatea înconjurătoare nu este gestionată numai de fenomene deterministe. A răspunde la

o întrebare de genul:

Care este greutatea unei persoane la 10 ani ?

Care este durata de viată a unei persoane ?

Care este durata de viată a unei firme ?

Care este producţia de cereale ce se va obţine în anul viitor ?

Sunt întrebări la care nu poate răspunde decât statistica, dar nu cu certitudine.

Spre deosebire de fenomenele deterministe, fenomenele de masă se produc sub influenţa unor

factori sistematici sau întâmplători ,esenţiali sau neesenţiali de acelaşi sens sau de sensuri diferite, de

regulă un număr mare. Aceste fenomene poartă denumirea de fenomene nedeterministe sau stocastice

şi au la bază legi de tip statistic.

Legea numerelor mari a lui Bernoulli este principiul fundamental al cercetării statistice. Ea

presupune luarea în considerare a unei colectivităţi suficient de numeroase de cazuri individuale, astfel

încât abaterile întâmplătoare să se poată compensa, punându-se în evidenţă o anumită valoare care

este tipică pentru întreaga colectivitate.

Ex. Care este durata medie de viată ?

Care este venitul mediu al salariaţilor ?

Care este valoarea consumului lunar pentru produsul x ?

Care este media generală a studenţilor din anul II ?

Care este perioada de maturizare ?