Statistica Afacerilor

Capitolul I

INDICII STATISTICI

1.1.Indicii statistici: noţiune, funcţii, clasificare

1.2.Indicii individuali

1.3.Indicii sintetici

1.4.Procedee de descompunere în factori a dinamicii unui

fenomen complex

1.1.Indicii: noţiune, funcţii, clasificare

Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici, cu largă aplicabilitate în toate domeniile activităţii economice şi sociale, deoarece reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc, rolul şi influenţa diverşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate.

Prin definiţie, indicele se obţine prin raportarea a două niveluri absolute, relative sau medii ale aceluiaşi fenomen sau grup de fenomene. Unul dintre niveluri reprezintă volumul fenomenului din perioada ce se raportează, iar celălalt, volumul fenomenului din perioada considerată ca bază de raportare. Nivelul ales drept bază de comparaţie trebuie să aibă o semnificaţie deosebită, adică, să reprezinte o anumită etapă sau treaptă de dezvoltare, în aşa fel încât să justifice alegerea lui ca etalon în analiza statistică.

Întrucât indicii se obţin prin raportarea nivelului înregistrat de unul sau mai multe fenomene, în două momente, perioade diferite, ei sunt indicatori fără dimensiune, adică nu au unitate de măsură şi de aceea rezultatul lor se înmulţeşte cu 100 şi se poate exprima în procente.

Indicii statistici îndeplinesc o serie de funcţii cognitive:

- reflectă nivelul unui fenomen în comparaţie cu un fenomen de acelaşi fel existent într-o altă perioadă sau într-un alt moment de timp;

- permite descompunerea în factori a nivelului unui fenomen complex, pe factori de influenţă.

Marea varietate a indicilor folosiţi în practica statistică impune clasificarea lor după mai multe criterii:

a) după destinaţia lor în analiza activităţii economice;

b) după sfera de cuprindere;

c) după modul de alegere a bazei raportate;

d) după sistemul de ponderare.

a) După destinaţia lor în analiza activităţii economice, indicii pot fi:

- indici ai variaţiei în timp sau cronologici;

- indici ai variaţiei în spaţiu.

b) După sfera de cuprindere, indicii se împart în două categorii:

- indici individuali sau elementari, ce exprimă nivelul relativ determinat pentru o singură unitate statistică;

- indici de grup sau sintetici, ce exprimă variaţia relativă a unor colectivităţi sau fenomene complexe.

c) După modul de alegere a bazei de raportare, există:

- indici cu bază fixă;

- indici cu bază mobilă sau în lanţ.

d) După sistemul de raportare, deosebim:

- indici cu ponderi constante;

- indici cu ponderi variabile.

Pentru înţelegerea problemelor teoretice şi practice ale indicilor, se vor folosi următoarele notaţii:

i = 1,…,n – unităţi statistice componente ale colectivităţii cercetate;

fi – factor sau element cantitativ;

xi – factor sau element calitativ;

yi – variabilă complexă determinată de relaţia: y = fx;

t = 0,Tunităţi de timp (zi, lună, trimestru, semestru, an), notate cu 0 pentru perioada de bază şi cu 1 pentru perioada curentă.

Indicii sintetici în funcţie de procedeul de calcul, pot fi:

- indici sintetici agregaţi;

- indici calculaţi sub formă de medie aritmetică ponderată a indicilor individuali;

- indici calculaţi sub formă de medie armonică ponderată a indicilor individuali;

- indici calculaţi sub formă de medie geometrică;

- indici ca raport a două medii aritmetice ponderate.

1.2. Indici individuali sau elementari

Indicii individuali se identifică cu mărimile relative de dinamică, întrucât ei măsoară variaţia în timp a valorii unei caracteristici înregistrate în două perioade diferite de timp pentru o singură unitate statistică; indicii individuali se notează ix1/0.

Formula generală a unui indice individual este:

ix1/0 = x1/x0 (100)

In cazul studierii dinamicii unui fenomen complex, y, ce se obţine prin înmulţirea a doi factori elementari, x şi f, indicele individual se determină cu ajutorul formulei: