Drept și Acquis Comunitar

Capitolul I. Dreptul. Concepte. Elemente de baza.

1.1. Dreptul.

Termenul “ drept “, este utilizat în doua sensuri:

- etic, moral ( extrajuridic ) – utilizat pentru a evalua din punct de vedere moral un om, un comportament sau o stare de fapt si

- juridic – utilizat în întelesul de “ansamblu de norme care organizeaza viata în comun, este o tehnica a convietuirii umane, destinata sa o disciplineze si sa apere societatea de excese”.

Dreptul ( juridic ) este cunoscut sub mai multe forme :

a). în functie de continut :

- dreptul obiectiv – “ansamblul regulilor care reglementeaza viata sociala si a caror respectare este garantata de puterea publica” ;

- dreptul pozitiv - “totalitatea normelor juridice care sunt în vigoare la un moment dat într-o anumita societate” .

Dreptul pozitiv este parte componenta a dreptului obiectiv si, împreuna cu partea pasiva a legislatiei (acele norme juridice care si-au încetat aplicabilitatea (datorita abrogarii sau caderii în desuetudine ) formeaza dreptul obiectiv.

- dreptul subiectiv – reprezinta o “facultate sau o prerogativa umana protejata de lege”.

- dreptul natural - reprezinta o „ conceptie doctrinara care sustine ca exista o ordine a relatiilor umane, distincta de dreptul pozitiv, superioara, absolut valida si justa, datorita faptului ca emana de la natura, din ratiunea umana ori din vointa lui Dumnezeu”.

b). în functie de natura relatiilor sociale reglementate, cu privire la subiectele de drept:

- drept privat – cu referire la persoane fizice sau juridice;

- drept public – cu referire la persoane juridice.

c). în functie de aria de aplicabilitate :

- dreptul intern – dreptul obiectiv al unei colectivitati juridice ( grupare sociala care se bucura de o autoritate care instituie sau sanctioneaza norme juridice si le garanteaza realizarea practica );

- dreptul international - dreptul obiectiv creat pe baze consensuale între subiectele dreptului international.

În cadrul dreptului international, normele create cu intentia de a avea aplicabilitate într-o arie / comunitate intermediara ( suprastatala, parte dintr-un continent ) formeaza dreptul comunitar.

1.2. Norma juridica reprezinta prescriptia juridica adresata subiectelor de drept, deci regula de conduita care coexista cu alte norme sociale.

Norma juridica este analizata sub aspectul a doua tipuri de structuri:

A. Structura logico –juridica, care are drept componente :

1. ipoteza - împrejurarile si conditiile de aplicare, precum si subiectii la care se refera ;

2. dispozitia - conduita pe care trebuie sa o urmeze subiectele la care se refera (ce trebuie sa faca sau sa nu faca)

3. sanctiunea - consecintele nerespectarii conduitei.

B. Structura tehnico-juridica :

1. parti ; 6. alineate ;

2.titluri ; 7. paragrafe ;

3.sectiuni ; 8. teze ;

4.capitole ; 9. litere ;

5. articole ; 10. puncte.

1.3. Raporturile juridice reprezinta relatiile sociale reglementate de normele dreptului, care se formeaza în legatura cu organizarea, functionarea si activitatea subiectelor de drept.

Raporturile juridice reprezinta norma juridica în actiune.

1.4. Persoanele.

Subiectele de drept poarta denumirea de persoane.

Acestea pot fi definite ca persoane fizice sau persoane juridice, dupa natura normelor juridice care le reglementeaza relatiile sociale.

Capitolul II. Acquis - ul comunitar.

2.1. Acquis-ul comunitar

Acquis-ul comunitar reprezinta totalitatea normelor juridice ce reglementeaza activitatea institutiilor U.E., actiunile si politicile comunitare, care consta în :

- continutul, principiile si obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare ale Comunitatilor Europene (CECO, CEE, CEEA) si în cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);

- legislatia adoptata de catre institutiile U.E. pentru punerea în practica a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandari);