Întreprindere simulată

1. MANAGERUL IN LUMEA CONTEMPORANA

1.1. A deveni manager

Originile cuvantului manager sunt inca disputate1. O orchestra, o companie teatrala, o echipa sportiva, toate alcatuite din indivizi stralucitori, nu pot functiona armonios daca fiecare nu se supune baghetei dirijorului, indicatiilor scenografului sau directivelor antrenorului.

O intreprindere, o administratie, o institutie de invatamant, o biblioteca se pot dezvolta, capatand o excelenta reputatie numai gratie unor colaboratori creativi, competenti, disponibili ce sunt pusi in valoare de activitatea managerilor, a conducatorilor lor.

Se poate deveni manager voit sau din intamplare.

Unii pot avea reticente in acceptarea unui post de conducere determinate de : -teama de a lua o decizie , de a-si evalua colegii, de a inabusi conflictele; -teama de schimbari;

-lipsa disponibilitatii de a-si sacrifica familia si timpul liber; -dubii cu privire la competenta sa;

-nesupunere la o examinare a competentei sale.

Pe de alta parte pot exista motivatii ce determina adesea acceptarea unui post de conducere: - nevoia de putere;

- nevoia muncii in echipa;

- dorinta de a-si raspandi ideile, de a le concretiza;

- evitarea monotoniei;

- cautarea consideratiei sociale;

- ameliorarea situatiei materiale a familiei;

- largirea orizontului profesional si personal etc.

Multi oameni isi incep cariera fara a se astepta sa fie implicati in procesul managerial2. Oricum, in timp, multi dintre ei acumuleaza treptat atributii manageriale realizand ca sunt considerati specialisti, ca o parte semnificativa, si din ce in ce mai mare, din timpul lor este consacrata conducerii altora. In alte cazuri ei pot fi promovati fara o trecere treptata printr-un post de specialist primind titlul de”manager”.

Modalitatile in care se poate ajunge intr-un post de manager difera in functie de natura intreprinderii, obiceiuri, reglementari, nivele ierarhice.

Diferite studii au aratat ca meseria de manager poate fi invatata ca oricare alta. Insusirile de manager nu se mostenesc, ereditatea putand cel mult oferi unele predispozitii pentru conducere, care trebuie insa cultivate pe parcurs.

Doar analizand situatiile cu care se confrunta un conducator avem posibilitatea sa identificam cunostintele pe care acesta trebuie sa le posede. In orice caz, chiar daca in trecut viitorul manager a fost un reputat specialist va trebui, pentru noua “meserie”, sa-si largeasca considerabil aria cunostintelor sale pentru a putea face fata cu succes noilor provocari.

Unui conducator ii sunt necesare cunostinte in domenii diverse ce ar putea fi sintetizate si corelate cu cele cinci calitati manageriale cheie pe care trebuie sa le posede un manager (Nu putem sa nu subliniem ca pentru a fi un bun manager calitatile cerute variaza in functie de cultura tarii si/sau organizatiei respective, de nivelul ierahic al postului, de specificul activitatii, de reglementarile existente):

Calitati tehnice: calitatea tehnica este o anumita indemanare necesara pentru a realiza o activitate specializata. De exemplu, calitatile de care inginerii, avocatii si masinistii au nevoie pentru a-si face meseria sunt calitati tehnice. Managerii de nivel inferior (si intr-o mai mica masura managerii de nivel mijlociu) au nevoie de calitati tehnice care sunt relevante pentru activitatile pe care le conduc. Desi acesti manageri pot sa nu indeplineasca sarcinile tehnice, ei insusi trebuie sa fie in stare sa invete subordonatii, sa raspunda la intrebari si astfel sa asigure indrumarea si coordonarea. Oricum, la orice nivel, intelegerea partii tehnice a lucrurilor este un ajutor important pentru un management eficace.

Calitati conceptuale: calitatea conceptuala este abilitatea de a gandi in termeni abstracti. Calitatea conceptuala il face pe manager sa aiba o imagine de ansamblu si sa inteleaga cum partile unei organizatii sau ale unei idei functioneaza impreuna.

Calitati interpersonale: calitatea interpersonala este abilitatea de a avea de-a face efectiv

cu alti oameni, atat din interiorul, cat si din exteriorul organizatiei. Exemple de calitati

interpersonale sunt: abilitatea de a fi legat de oameni, de a le intelege nevoile si motivatiile, de a

arata o reala compasiune pentru suferintele colaboratorilor, indiferent de “rangul” acestora etc.

Calitati de diagnosticare: calitatea de a dignostica este abilitate de a aprecia o anumita

situatie si de a-i stabili cauzele. Calitatile de a diagnostica ale managerului de succes sunt

comparabile cu acelea ale unui doctor, care apreciaza simptomele pacientului si stabileste problema

medicala.

Calitatile analitice: calitatea analitica este folosita pentru identificarea problemelor relevante (sau variabile) intr-o situatie, pentru a vedea cum se leaga si pentru a le aprecia importanta relativa.

Calitatile analitice se leaga foarte des de calitatile de diagnostician. De exemplu, un manager numit intr-o noua pozitie poate fi confruntat cu o mare varietate de probleme care ii solicita atentia. Calitatile de diagnostician sunt necesare pentru identificarea cauzelor fiecarei probleme. Dar mai intai, managerul trebuie sa analizeze problema “tuturor problemelor” pentru a determina care dintre probleme au nevoia de atentie imediata si care pot astepta.

Toate calitatile de mai sus sunt educabile in timp, insa pentru ca acestea sa fie posibile este necesar ca in procesul selectiei pentru un post de conducere sa fie urmarita existenta si a altor cateva calitati care stau la baza dezvoltarii si "exploatarii" celor cinci analizate anterior:

- sanatatea fizica si mentala (cerute in primul rand de necesitate unei puteri de munca si rezistenta la stres deosebite);

- personalitate si caracter (corectitudine, curaj, integritate, impartiabilitate, fermitate,

sociabilitate, perseverenta, initiativa, creativitate);

- nivelul educatiei (cultura generala, obiceiuri, deprinderi, deschidere la schimbari); - motivatia.

Un manager care sa posede toate calitatile analizate este un “robot” teoretic, in realitate el nu exista. In viata reala conduc managerii, respectiv: fiinte umane care poseda cunostinte, calitati si vointa, dar care au si slabiciuni si defecte care pot provoca erori.

1.2. Tipuri si roluri de manageri

Forta de munca intr-o organizatie este formata din manageri si colaboratori ai acestora (cei

ce nu au in subordonarea lor nici-o persoana si deci nici functii de conducere). In ceea ce privesc managerii exista diferite grupuri de termeni folositi in clasificarea acestora, vezi tabelul nr.12.

O definitie exacta pentru aceste nivele este totusi dificila si variaza de la o organizatie la alta.

Conducerea de varf (top management) este cea care indruma si controleaza intreaga avere

a organizatiei. In general, ei sunt responsabili cu planificarea si interpretarea scopului organizatiei, ei determina strategia firmei si definesc politicile sale principale.

Titlurile folosite pentru managerii de top sunt: presedinte, vicepresedinte, director executiv, director operational, etc. In intreprinderil mici, din acest nivel face parte adesea numai directorul general care este de regula intreprinzatorul, cel ce a creat afacerea (organizatia) respectiva.

Conducerea de mijloc (middle management) implementeaza strategia si politicile

principale care vin de la nivelul superior al organizatiei. Managerii de mijloc dezvolta planuri tactice si proceduri standard de operare, coordoneaza si supravegheaza activitatile managerilor de nivel inferior. Titlurile managerilor de nivel mijlociu sunt: manager de divizie, sef de departament, manager executiv, manager operationa, etcl.

Conducerea de baza (lower-level management) este cea care coordoneaza si supervizeaza

activitatile angajatilor operationali. Managerii de nivel inferior isi petrec majoritatea timpului

lucrand, motivand angajatii, raspunzand la intrebari si rezolvand probleme zilnice. Multi dintre

managerii de mijloc si superiorii de astazi si-au inceput cariera la acest nivel de management.Titluri

folosite la acest nivel sunt sef de birou, supervizor si maistru, sefa de etaj, sef de receptie. Acest

nivel este mai des intalnit in intreprinderile mici decat cel al conducatorilor de mijloc.