Tehnici și Metode de Elaborare și Adoptarea Deciziei Administrative

Capitolul 1

Consideraţii privind administraţia publică

1.1.Aspecte generale

Una din cele mai utile activităţi umane care apare în toată complexitatea vieţii sociale este administraţia. În limbajul curent, aceasta reprezintă acţiunile de conducere, organizare, dirijare a unor activităţi publice sau particulare.

În orice compartiment al vieţii sociale, procesul complex al administrării – administraţia – consta într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Complexitatea cerinţelor sociale, ridică în faţa administraţiei o serie de probleme, care trebuie rezolvate. Societatea cunoaşte un proces continuu de multiplicare şi diversificare a sarcinilor administraţiei, care impune necontenite îmbunatăţiri şi perfecţionări în structura şi activitatea administraţiei, prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne.

Noţiunea de administraţie este mai largă decât aceea de administraţie publică, ea cuprinzând şi administraţia particulară. Ca orice activitate umană, atât administraţia publică cât şi administraţia particulară urmaresc un scop, utilizând anumite mijloace.

Deosebirea dintre cele două tipuri de administraţie constă în faptul că administraţia publică urmăreşte satisfacerea interesului public, a utilităţii publice, în mod dezinteresat, inclusiv prin realizarea de servicii publice.

Mobilul activităţii administraţiei publice este atât satisfacerea, în mod regulat şi continuu, a unor cerinţe esenţiale, comune întregii colectivităţi umane, care exced prin amploarea lor posibilităţile particularilor, cât şi satisfacerea unor cerinţe care, prin natura lor, sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure.

Deciziile administraţiei publice sunt obligatorii, fără a se cere acordul acelora cărora li se aplică. Administraţia publică, spre deosebire de cea privată, poate utiliza, atunci când este necesar, mijloace de constrângere statală. Administraţia publică face parte din sfera activităţilor publice, fiind o activitate socială, desfăşurată în interes general şi în regim de putere publică.

Administraţia publică, în concepţia profesorului Ioan Alexandru, constituie o activitate în principal organizatorică, având o poziţie de intermediar între planul conducerii politice şi planul unde se realizează valorile politice, deciziile politice. Această caracteristică a administraţiei publice nu exclude activitatea de conducere în administraţia publică, drept activitate creatoare, ci, dimpotrivă, o presupune la anumite dimensiuni şi în cadrul unor limite.

In concepţia profesorului Alexandru Negoiţă, administraţia publică, în sens material, constituie activitatea prin care se organizează şi execută legea până la fapta materială concretă, fiind prin aceasta strâns legată de cele trei puteri ale statului, dar în special, de puterea executivă căreia îi revine rolul punerii în executare a legii.

Activităţile de organizare a executării şi de executare în concret a legii, care alcătuiesc administraţia publică, pot fi grupate în două mari categorii. In prima categorie sunt activităţile executive cu caracter de dispoziţie, iar în cea de-a doua categorie sunt incluse activităţile cu caracter de prestaţie.

Profesorul Antonie Iorgovan defineşte administraţia publică drept activitatea care constă, în principal, în organizarea şi asigurarea executării, dar şi în executarea nemijlocita a prevederilor Constituţiei, ale tuturor actelor normative şi ale celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului de drept, activitate realizată de către autorităţile administraţiei publice; desprindem pe de o parte poziţia administraţiei publice în cadrul diferitelor activităţi ale autorităţilor statale sau ale colectivităţilor locale, iar pe de altă parte, descifrăm cele două elemente componente indispensabile ale administraţiei publice şi anume: elementul structural – organic şi elementul funcţional.

Fara indoiala ca orice sistem administrativ are in el o anumita parte de mostenire, de traditie, care ii este inerenta, de aceea nu trebuie sa uitam sa-l analizam in functie de timpul si mediul in care exista si din care a rezultat.

Pornind de la asemenea observaţii de ordin general, Prof. Ioan Alexandru descifreaza următoarele funcţii ale administraţiei publice în cadrul sistemului social global :

a) În prim plan (determinată de poziţia pe care o are administraţia în raport cu puterea politică) se află funcţia de mecanism intermediar de execuţie, ce are menirea de a organiza şi a asigura execuţia - în ultimă instanţă folosind autoritatea sa sau chiar constrângerea. Această funcţie primară are mai multe laturi, şi anume:

• funcţia de pregătire a deciziilor politice sau chiar de colaborare la adoptarea lor;

• funcţia de organizare a executării deciziilor politice;

• funcţia de executare directă, în concret a deciziilor politice;

• funcţia de asigurare a executării deciziilor politice, care se realizează fie prin convingere, fie la nevoie, folosind forţa de constrângere;

• funcţia de purtător al cererilor, dorinţelor şi necesităţilor membrilor societăţii în faţa autorităţilor competente să adopte decizii asupra acestora.