Fascismul

Fascismul

Precizari terminologice si conceptuale

Termenul fascism îsi are etimologia în latinescul fasces care simboliza un snop de nuiele în care este înfipta o secure, simbol al autoritatii care era purtat de lictorii ce-i însoteau pe înaltii magistrati romani. La începutul sec. XX, în Italia, fasciile erau grupuri revolutionare de sorginte socialista care se distingeau printr-o atitudine nationalista si o activitate non-parlamentara si chiar non-partinica.

Fascismul este produsul ideologic al sec. XX iar termenul ca atare este folosit deseori peiorativ, fascist si dictator fiind considerate echivalente. Sloganurile fascismului italian, ”Crede, Supuna-te, Lupta” si ”Ordine, Autoritate, Dreptate”, au înlocuit cunoscutul refren la Revolutiei franceze ”Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Partidul fascist italian se naste în 1919, iar în 1922 liderul sau Benito Mussolini este numit prim-ministru. Partidul national socialist german se formeaza tot în 1919, iar în 1933 Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei. Baza populara a partidului fascist era formata din patura de jos a clasei mijlocii, mici întreprinzatori, fermieri, mestesugari, ceea ce explica ostilitatea atât fata de capitalism, cât si fata de comunism.

Ca ideologie fascismul este dificil de analizat din mai multe motive:

În primul rând, este un conglomerat de trasaturi negative, anti-liberalism, anti-parlametarism, anti-democratic, anti-capitalist, anti-burghez, anti-comunist, etc, fiind greu de stabilit ce anume afirma si sprijina. El apare ca o reactie la politica europeana dominata de valorile Revolutiei franceze.

În al doilea rând, este o ideologie eclectica, un fel de viziune asupra lumii, cum o considera Hitler, aidoma unei viziuni religioase care presupune credinta oarba, supunere si mai putin dezbatere si analiza critica. Nu întâmplator sloganul favorit al lui Mussolini era ”Fapte, nu vorbe” sau ”Inactivitatea înseamna moarte”.

Ceea ce deosebeste fascismul de national-socialismul german este chestiunea rasei, a traditiei Volk. In Germania nazista istoria, cultura, statul erau subordonate ideii de rasa. În Italia fascista elementul central al ideologiei era Statul corporatist privit ca instrument foarte important în modernizarea tarii. În ambele ipostaze însa masele erau doar ipostaze ale unor realitati transcendente: rasa si statul corporatist