Integrarea Europeană

1.Termenul de integrare economică. Ideea unei “Europe Unite”.

Integrarea economică are mai multe definiţii (Pelkmans, W. Wallace)

Pelkmans – integrarea drept un proces de eliminare graduală a frontierelor de orice tip între 2 sau mai multe state independente menit să permită statelor respective să funcţioneză ca o unică entitate.

Wallace – integrarea presupune crearea şi menţinerea unor modele intense şi divesificate de interacţiune între unităţi anterior autonome.

E. Dobrescu pune accent pe cele mai rezonabile definiţii:

* Proces în cadrul căreia actorii politici din diferite str-ri naţionale sunt convinşi să-şi transf. loialitatea, speranţele şi activităţile politice spre un nou centru al cărei instituţii posedă sau pretind jurisdicţia asupra statelor naţionale preexistente (Ernest, B. Haos)

* Punerea la un loc a mai multor operaţii efectuate de aceeaşi firmă (ingegrarea verticală) sau de firme diferite încorporate în aceeaşi unitate economică (integrarea orizontală) (Fr. Peroux).

* Procesul prin care pînă atunci noţiuni doritoare şi capabile să-şi conducă intependent politica internă şi externă încearcă să ia împreună nişte decizii sau să delege procesul luării deciziilor unor organe centrale,

* Proces prin care actorii politici din mai multe state diferite sunt convinşi să-şi modifice speranţele şi activităţile politice către un nou centru de putere (Lindberg).

Integrarea economică – reprezintă un înalt nivel al schimburilor economici.

Integrarea socială – proces de unificare la nivelul maselor, a grupurilor specifice, a elitelor.

Integrarea politică – o multitudine de fenomene, inclusiv decizii la nivel internaţional, atitudini similare la nivelul statelor membre.

INTEGRAREA ECONOMICĂ: presupune eliminarea băncilor economice dintre 2 sau mai multe state, bariere care la rîndul său pot fi definite ca reprez. Orice tip de obstacole cere distorsionează mobilitatea factorilor de producţie.

Experienţa europeană demonstrează că eforturile de eliminare a barierelor economice nu elimină automat toate distorsiunile care se manifestă la nivelul pieţelor unice. Distors. sunt determinate de diferenţele în calitatea infrastructurii, a nivelului de dezvoltare sau de existenţa aglomerărilor indurstriale care continuă să se manifeste şi după eliminarea barierelor economice.

2. Stadiile integrării economice:

1. Zona de liber schimb

Aceasta este o zona în interiorul careia taxele vamale si restrictiile cantitative pentru schimburi (contingente) au fost suprimate .Produsele din zona pot circula liber si fara restrictii cantitative în interiorul zonei fara sa suporte taxe vamale la trecerea frontierelor interne ale zonei.

Dezavantajul este ca într-o asemenea zona exista fenomenul deturnarii traficului de marfuri pentru ca anumite produse originare din tari terte nu fac decât sa tranziteze prin tarile zonei care practica slabe drepturi de vama, pentru a profita de regimul de taxare la frontiera cel mai favorabil.1

Pentru a evita aceste deturnari de trafic a fost necesara trecerea la stadiul urmator al integrarii: Uniunea vamala.

2. Uniunea vamala

Se vorbeste despre uniune vamala când statele în cauza au eliminat drepturile vamale si contingentele nu numai între ele, dar au si creat un tarif vamal (sau tarif exterior) comun si o politica comerciala comuna.

Tariful vamal comunitar se calculeaza stabilind media aritmetica a tarifelor aplicate în teritoriile vamale pe care le cuprinde Comunitatea. Primul tarif vamal comun a fost stabilit în 1968 si este revizuit periodic.

Pentru a garanta libera circulatie a produselor si factorilor de productie (capitaluri, muncitori) numai trecerea la a treia etapa permite suprimarea obstacolelor în ceea ce priveste schimburile.

3. Piata comuna

Se vorbeste de piata comuna când marfurile, persoanele, capitalurile, serviciile (transporturile, bancile, asigurarile, bursele) circula libere pe piata respectiva - se evoca cele 4 libertati fundamentale ale pietei comune). Piata comuna presupune aplicarea de reguli si legislatii comune, în materie fiscala sau în domeniul concurentei de exemplu. Presupune de asemenea existenta unor politici sectoriale comune, de exemplu în materie agricola sau în domeniul transporturilor. Notiunea de piata comuna a fost recunoscuta în jurisprudenta C.J.C.E. - decizia Schul din 5 mai 1982 prevede ca: notiunea de piata comuna vizeaza eliminarea tuturor barierelor pentru schimburile intra comunitare în vederea fuziunii pietelor nationale într-o piata unica realizând conditii cât se poate de apropiate de cele ale unei veritabile piete interioare.

4. Uniunea Economica si Monetara

Sistem Monetar European (S.M.E.) a fost creat în 1979 la initiativa presedintelui Valery Giscard D’Estaing si a cancelarului german Helmuth Schmidt.

Tratatul de la Maastricht prevede instaurarea unei U.E.M. cu crearea unei monede unice gerata de o B.C.E., cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Dupa o perioada tranzitorie în care moneda unica circula oarecum în paralel cu monedele statelor membre, Euro va înlatura definitiv monedele nationale în 2002.

U.E.M. este constituita astfel încât sa asigure avantaje U.E.:

- ea permite reducerea riscurilor datorate multiplicitatii devizelor si limiteaza dependenta Europei fata de dolar;

- trebuie sa permita eliminarea costurilor legate de gestionarea riscului de schimb, sa simplifice gestiunea întreprinderilor, sa favorizeze circulatia libera a cetatenilor în U.E. (acestia putând utiliza o moneda unica pe întregul teritoriu al U.E.);

- va permite cresterea performantelor economice ale U.E. gratie unei convergente a politicilor economice a membrilor sai.

5. Uniunea politica (ultimul grad al integrarii)

Primele patru faze ale integrarii europene privesc în mod esential domeniul economic. Ultimul stadiu al integrarii este Uniunea politica, aceasta putând lua mai ales forma unei federatii (cu un guvern federal, cu o Camera a statelor, cu o Camera a popoarelor si o Curte Suprema dupa modelul german).

Din 1969 statele membre ale Comunitatilor Europene au mers mai departe în tentativa lor de a crea o Uniune politica, pentru ca au dat unui Comitet prezidat de Christian Fouchet misiunea de a elabora un proiect de statut în acest sens. Acest Comitet a prezentat pe 2 noiembrie 1961 un statut al Uniunii politice.

Dupa toate aceste încercari, Tratatul de la Maastricht (1992) va crea o Uniune Europeana care este în acelasi timp o U.E.M. si o Uniune politica. Aceasta Uniune politica se fundamenteaza astazi pe trei elemente principale:

- cetatenia europeana

- politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.)

- justitia si afacerile interne (J.A.I.)

ETAPELE INTEGRĂRII ECONOMICE:

I ETAPĂ În Europa Occidentală prima organ. economică internaţ. cu caracter integriţionist a fost CECO 1951 (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului) propusă de ministrul francez R. Schuman. Tratat semant la Paris de către Franţa, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg. Tratatul a intrat în viguarea în 1952. Ţările îşi propuneau unirea eforturilor pentru scoaterea din criză a industriei cărbonifere şi siderurgice şi crearea unei pieţe comune pentru ramuri respective.

În Europa Răsăriteană în 1949 a fost înfiinţată Cosiliul de Ajutor Economic Reciproc – stabil. ea să fie o organiz. cu caracter guvernamental avînd ca scop contribuirea la unirea şi coordonarea eforturilor membrilor săi în vederea accelerării progresului economiei şi tehnic ridicarea nivelului de industrializare a ţărilor puţin dezvoltate şi o creştere neîntreruptă a productivităţii muncii.

II ETAPĂ

A început prin semnarea la Roma 1975 a 2 trate. Unul cu privire la comunitatea europeană a energiei atomice (CEEA / EUROATOM) şi al II cu privire la înfiinţarea comunităţii economice euruopene (CEE) la ele participînd aceleaşi 6 ţări din cadrul CECO.

Prin crearea EUROATOM se urmărea unirea eforturilor pt promovarea cercetărilor ştiinţifice comune îndeosebi ceea ce priveşte utilizarea paşnică a energiei nucleare precum şi constituirea unei pieţe comune pt materialele şi echipamentele nucleare. În timp ce CEEA şi CECO se referă la sectoare destul de importante dar limitate, CEE vizează ansamblul economiei şi politicilor statelor membre.

CEE a intrat în vigoare în 1958 şi a devenit cea mai reprez. grupare pt integrarea economic.

Pt. această etapă mai e caracteristică semnarea convenţiei de la Stockholm 1960 prin care se înfiinţează Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS).

1960 print-un tratat încheiat în Montevideo s-a înfiinţat asociaţia Latino-Americană a comerţului liber (ALACL).

III ETAPĂ- S-a început prin semnarea în 1965 a tratatului de fuziune sau unificarea (în vigoare 1967) prin care a avut loc fuziunea celor 3 comunităţi: CECO, CEEA, CEE avînt aceleaşi organe de conducere şi un buget comun. Noul ansamblu integriţionist a luat denumirea oficială de Comunităţile Europene avînd un sistem instituţional similar.

IV ETAPĂ- E marcată de schimbările pe tot continentul european. La 01.I.1993 prin intrarea în viguarea tratatului de la Maastricht s-a conferit noi dimensiuni polititce şi economice acestei mari comunităţi şi în primul rînd prin intenţia de a promova o politică externă Unică şi în al II-lea rînd prin introducerea unei monede unice înainte de anul 2000. Ca o reacţie la extinderea şi consolidarea economică UE pe continentul Americii de Nord a intrat în vigoare în ianuarie 1994 acordul liberului schimb Nord-American.