Introducere în Știința Politică

1. SISTEMUL POLITIC ȘI ELEMENTELE SALE.

1.1. MODELUL SISTEMIC

Conceptul de sistem. Conceptul de sistem a fost introdus în stiintele sociale după al doilea război mondial, atât ca urmare a diversificării proceselor social-politice, cât si sub influenta dezvoltării unor discipline noi, cu deosebire cibernetica si teoria generală a sistemelor. Din perspectiva sistemică, sistemul politic este analizat ca un ansamblu coerent, unitar si integrator de elemente componente, aflate în relatii de interdependentă, dar si ca parte a unui sistem mai larg, societatea, sau, în termeni sistemici, sistemul social global.

Cel care a fundamentat abordarea sistemului politic prin prisma analizei sistemice a fost americanul David Easton (Analyse du systeme politique, Paris, 1974).

Abordarea si componentele societătii, în termenii analizei sistemice. În termenii analizei sistemice, societatea mondială (ansamblul social mondial), ca sistem social global, este alcătuită din mai multe subsisteme care, luate fiecare în parte, constituie sisteme de sine stătătoare, cu specific, relatii, dinamică si activităti proprii. În acest context, cele două componente de bază ale sistemului social global sunt:

- sistemul social national alcătuit, la rândul său, din mai multe subsisteme, precum:

- subsistemul economic national, care se referă la sfera productiei, consumului si schimbului;

- subsistemul politic national, care reprezintă ansamblul relatiilor politice, institutiilor politice si conceptiile privind modul de organizare si conducere al societătii, cât si relatiile statornicite între acestea;

- subsistemul structurii sociale nationale, care exprimă raporturile dintre categoriile si grupurile sociale existente, la un moment dat, în societate;

- subsistemul vietii spirituale nationale, care cuprinde sfera producerii si gestiunii valorilor spirituale.

Sistemele sociale nationale se află într-o strânsă interdependentă si se dezvoltă de sine stătător, ca sisteme sociale globale. Fiecare dintre subsistemele lor (economic, politic, al structurii sociale, al vietii spirituale) poate fi luat în mod independent si privit ca sistem social: sistem economic, sistem politic, sistem al structurii sociale, sistem al vietii spirituale etc..

- sistemul international.

Definirea sistemului politic. Din perspectivă sistemic-structuralistă, sistemul politic reprezintă un subsistem al sistemului social global. David Easton a definit sistemul politic ca ansamblul interactiunilor prin care obiectele de valoare (resursele politice - n.Măgureanu) sunt repartizate pe cale autoritară într-o societate.

Sistemul politic mai poate fi definit si ca subsistem al sistemului social global, care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, dar si raporturile dintre ele, la un moment dat, si care asigură organizarea si conducerea de ansamblu a societătii, functionalitatea ei”.

Raporturile dintre sistemul politic si sistemul social global. Societatea (ansamblul social), cu cele două componente de bază - sistemul social national si international - reprezintă mediul în care se manifestă sistemul politic si cu care acesta din urmă se află într-o retea complexă de interactiuni permanente.

În ce constau aceste interactiuni? Dinspre sistemul social global, sistemul politic primeste un flux de „impulsuri” (evenimente, influente, cerinte, necesităti etc.) formulate de indivizi, filtrate si coordonate de partide politice, grupuri de interese, miscări politice, organe informationale etc.. Ansamblul acestor „impulsuri”, cărora sistemul politic trebuie să le dea curs, să le găsească solutii, sunt desemnate prin termenul de input-uri (intrări) si reprezintă conditiile în care componentele sistemului politic si sistemul politic însusi trebuie să functioneze.

„Intrările”/cerintele sunt captate si asimilate de sistemul politic, prelucrate si traduse în rezolvări, denumite output-uri (iesiri)/„productia sistemului” - cum sunt denumite de sistemisti, care sunt decizii, măsuri si politici concrete preconizate pentru satisfacerea cerintelor si care se vor solda cu anumite efecte asupra sistemului social global, favorizând sau determinând noi cerinte, noi exigente, noi probleme ce se cer solutionate. Circuitul iesiri - sistem social global, respectiv impactul (influenta) „productiei sistemului” (politic) asupra mediului său (sistemul social global) este desemnat prin termenul cibernetic feed-back sau „buclă de retea” ori „retroversiune”.

Potrivit conceptiei lui David Easton, mediul (sistemul social global) nu trebuie înteles numai ca o simplă sursă de cerinte, ci si ca o „retortă” în care se restructurează, se asează si se reasează ansamblul cerintelor, nevoilor, aspiratiilor membrilor unei societăti la un moment dat, iar sistemul politic nu trebuie privit numai ca un receptacol pasiv al solicitărilor venite de la sistemul social global, ci ca unul dintre factorii fundamentali, care, prin „productia” sa, are impact asupra mediului, determinând în interiorul lui schimbări si modificări structurale.

Pe circuitul input-uri (intrări) - output-uri (iesiri) este posibilă o acumulare cantitativă sau calitativă de numeroase cerinte (simple sau complexe, adesea contradictorii) care duc la supraîncărcarea, la „stressul” sistemului. Orice sistem politic trebuie să aibă, însă, capacitatea, supletea de a suporta o anumită supraîncărcare, prin mai multe modalităti:

a) satisfăcând cerintele în corelatie cu resursele, dar tinând seama că acestea din urmă nu sunt nelimitate;

b) făcând efortul de adaptare printr-o modificare internă, în acord cu situatia creată.

1.2. MODELUL FUNCȚIONALIST

Modelul de abordare functionalist derivă din cercetările de antropologie si etnologie, mediate de sociologie, desfăsurate în primele decenii ale secolului XX de Bronislaw Malinowski si Radcliffe Brown. Modelul functionalist a fost introdus în analiza sistemului politic de americanul Gabriel Almond si scoala sa.

În abordarea functionalistă a lui Gabriel Almond (Gabriel Almond, James S. Coleman, The Politics of Developing Areas, 1966), sistemul politic este definit ca un sistem de interactiuni, prezent în toate societătile independente, care îndeplineste functiile de integrare si de adaptare (ambele atât pe plan intern, cât si pe plan international), prin intermediul întrebuintării sau al amenintării cu întrebuintarea, constrângerii fizice, mai mult sau mai putin legitime.