Politici Publice

Consideraţii generale privind politicile publice

Termenul de politici a avut de-a lungul timpului mai multe înţelesuri în funcţie de ţările în care a fost folosit ( ex. În ţările latine, termenul “policy” se identifică adeseori cu “decizia”). Concret, prin politică se înţelege o decizie formală a unei autorităţi legitim-alese care se adoptă într-un cadru formal conform unor proceduri dinainte stabilite.

Analiza politicilor reprezintă o orientatre pragmatică care identifică politica cu un program de acţiuni al autorităţilor publice într-un domeniu determinat de activitate.

În practică, politica tinde să fie mai mult decât o decizie formală, ea reprezintă o gupare de decizii. O politică publică este adoptată de instituţii politico-administrative şi contează pe garanţia Guvernului. O politică publică mobilizează resurse pentru a genera anumite produse în societate.

OBS. Conceptul de politică este esenţial pentru a înţelege modul în care se guvernează, să se cunoască impactul general asupra bunăstării cetăţenilor.

Politica publică este alcătuită din tot ceea ce actorii guvernamentali hotărăsc să facă sau să nu facă. Sensul politicii publice poate fi explicit sau implicit (aspect ce reiese din practică).

W. Jenkins defineşte politicile publice ca un set de decizii interdependente luate de către un actor politic sau de către un grup de actori politici cu privire la selecţia scopurilor şi la mijloacele de a atinge aceste scopuri într-o situaţie specifică.

Caracteristicile politicii publice:

1 Conţinutul – Substanţă

2 Program

3 Orientare normative

4 Factor coercitiv

5 Resort social

Modele de apariţie ale politicii publice:

1. Abordarea democratică reprezentativă

2. Tirania ofertei

3. Înlănţuirea politicilor publice

Tipologia politicilor publice

Literatura de specialitate ne sugerează o varietate de clasificări posibile. Astfel politicile publice pot fi clasificate în funcţie de criterii formale sau instituţionale în politicile publice naţionale locale, interguvernamentale.

OBS. Tipologiile utilizate cel mai frecvent sunt cele care clasifică acţiunea publică în funcţie de teoria schimbărilor sociale.

Tipuri de politici publice bazate pe coerciţie ( după Lowy)

1. O politică de reglementare constă în adoptarea de norme autoritare care adaptează comportamentul destinarilor

2. O politică distributive reprezintă o acţiune prin care puterea publică auorizează cazxuri speciale desmnate nominal

3. O politică redistributive constă în adoptarea de puterea publică a unor criterii ce conferă acces la anumite avantaje

4. O politică constitutivă acţionează public definind privind exercitarea puterii

OBS. În cazul politicilor publice ( cu excepţie cele care se impun) e de preferat ca analistul să plece de la ipoteza că cetăţeanul e utilitarist şi egocentric. Acest lucru se traduce în percepţiile şi comportamentele destinatarilor politicilor publice.

1. Costurile au tendinţa de a fi vizibile decât beneficiile. Cu alte cuvinte, cetăţenii sunt mult mai sensibili la costurile pe care vor trebui să le plătească decât la avantajele pe care le vor obţine.

2. Termenul scurt câştigă mai mult teren în faţa termenului lung, astefle spus efectele imediate îi mobilizează pe cetăţeni mai mult decât consecinţele amânate în timp.

3. Costurile şi beneficiile ce afectează grupuri mici de cetăţeni pot părea mai importante decât costurile şi beneficiile ce afectează grupuri mari ale populaţiei. Consecinţele individuale mobilizează mai mult decât consecinţele colective şi anonime.

În funcţie de stilul adoptat de cei care fac politică:

1. Politici proactive care încearcă să anticipe eventualele ameninţări, dar şi să dezvolte oportunităţi care pot satisface interesele publice

2. Politici reactive

3. Politici publice paternaliste

4. Politici publice liberale

5. politici publice în care autorii acestora caută consensul

6. Politici publice în care autorii caută să impună decizii

7. Politici publice în care autorii anticipează problemele.

Determinanţii unei politici publice

Pentru a determina care sunt autorii politicii e necesar să ne raportăm la câteva din atributele politicii (autoritate, expertiză, ordinea ca bază a participării acestor personae la elaborarea politicii).

1. Autoritatea ca bază a participării

O autoritate e considerate politică publică când exercită funcţia de guvernare asupra unor cetăţeni şi spaţii geografice bine determinate în special prin obţinerea legitimităţii de stat.

OBS. Există însă în sectorul public şi la limita acestuia o serie de instituţii ce formează o zonă gri care nu este 100% publică şi nici cu adevărat private. Acest sector se numeşte setorul parapublic.