Teoria Relațiilor Internaționale

1. Nimeni nu se mai indoieste ca epoca pe care o traim este una de mari transformari.

Intr-adevar, sistemul european si mondial sunt in curs de prefacere profunda, dupa cum si

actorii lor sufera, in acelasi timp, profunde transformari interne. Astfel, pe parcursul ultimei

decade se pot inregistra doua transformari structurale ale sistemului international initiate de

sfarsitul Razboiului Rece si, respective, de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

Restructurarea raporturilor de putere din perioada post-razboi rece a fost urmata abrupt, dupa

atacurile asupra unor obiective de pe teritoriul american, de inceputul unei noi ere in istoria

sistemului global, pe care o putem numi perioada post/post-razboi rece. Aceste transformari

politice au avut si au loc in cadrul unei accelerari a proceselor de globalizare economica,

financiara, culturala si militara, precum si al impactului tehnologiilor informationale, al massmediei

globale.

Drept urmare, distinctia clasica dintre politica interna si cea externa - erodata de mai multa

vreme - tinde sa se estompeze si mai accentuat.

Faptul ca legislatia si politica noastra interna se afla "sub lupa " analitica a marilor puteri (vezi

doar necesitatea îndeplinirii obiectivelor din planurile nationale anuale de aderare la NATO,

respectiv procesul de examinare analitica al Comisiei Europene si strategia de integrare

europeana, dar si deciziile luate pentru participarea in coalitia antiterorista) sau cel ca

probleme interne, cum sunt cele legate de minoritati, constituie preocupari internationale

Termeni cheie: politica interna – politica externa, niveluri de analiza, teoriile relatiilor

internationale.

6

curente reprezinta tot atatea dovezi ale tezei enuntate mai sus. In plus, de curand au aparut

lucrari care analizeaza intrepatrunderea dintre politicile interna si externa, mai precis spus,

proiectarea politicii interne in spatiul extern. Aceasta este determinata de adancirea continua a

interdependentelor pe plan mondial, de fenomenul globalizarii, precum si de proiectarea

intereselor unor grupuri interne pe plan extern.

2. Or, tocmai faptul ca aceasta legatura dintre intern si extern a devenit atat de stransa ne

impinge spre un nou tip de ordine mondiala, care, plecand de la dependenta sistemului de starea

componentelor sale, isi propune sa intervina in politica interna a actorilor sistemului ori de

cate ori situatia acestora ar putea pune in pericol securitatea sistemului in ansamblul sau.

Lumea democratica tinde astfel, paradoxal, sa devina tot mai exclusivista si interventionista.

Aceasta impune o regandire a unor valori fundamentale ca suveranitatea si independenta, care

vor trebui promovate intr-un mediu ce, aparent, va tinde sa le nege tot mai mult, in sensul lor

clasic.

3. Viata internationala reprezinta materia analitica a domeniului relatiilor internationale. Acesta

a aparut pe o anumita treapta de integrare a sistemului, reflectand apoi, cu fidelitate, evolutia

acestuia prin succesiunea diferitelor scoli de gandire care l-au dominat. Studierea academica a

relatiilor internationale si, in egala masura, activitatea practica a decidentilor si expertilor in

domeniu este confruntata in mod constant cu trei provocari majore: problema nivelurilor de

analiza, sfidarea teoretica si, respectiv, capacitatea de a explica evolutia actorilor in sistemul

international. Este evidenta complexitatea unei realitati in care multe domenii de interogare se

transforma radical, cresc sau chiar dispar in timpul studierii. Teoriile relatiilor internationale

difera semnificativ in functie de sfera de cuprindere a fenomenelor analizate. In termenii cei mai

simpli, dilema nivelurilor de analiza implica o optiune intre studierea sistemului global (politicii

mondiale), a unei zone geografice particulare, a unui set de probleme specifice, sau a unor

grupari sociale sau politice pana la nivelul individual. Dificultatea formularii unor legi generale

ale comportamentului uman este accentuata in teoria relatiilor internationale de posibilitatea

extrem de limitata a predictiei schimbarilor in sistemul global.